Îndărătul vorbelor multe, al gândirilor abisale și al răzgândirilor sprintene, îndărătul autopsierii doct-patetice a nimicului, plutește atotstăpânitor Rânjetul, agitând nagâții politici care se învârtesc prin preajmă.
Țara trebuie hrănită cu vâlvă. Trebuie să dai cetățeanului sentimentul că mereu ceva decisiv se petrece, că îl paște ceva, că – mai important decât un loc de muncă sau o șosea fără gropi sau un dig în calea apelor – e să îl pironești în fața televizorului deschis, ca să urmărească doi co-balerini politici care ies din toate cotloanele, pe toate ușile, la toate orele, să-i îndruge, să-l țină la curent. S-au luptat pentru Servicii, s-au luptat cu Justiția, acum se luptă între ei. Ziariști deghizați nu prididesc să le care muniție, când unuia, când celuilalt, ca servanții de tun.
În retorica turbată a ultimelor zile, cineva a scăpat o vorbă mare: proceduri. Însă, dacă ar exista proceduri, dacă ele ar fi urmărite sârguincios, societatea românească și-ar pierde farmecul incoerent. Ar dispărea și Rânjetul, încheindu-și mai devreme mandatul.