Răspunsul nu este islamofobia

Suita de atentate care a îndoliat Parisul a fost „amplasată” de jihadiști în noaptea de vineri 13 noiembrie. Ziua aleasă de ei, vineri, 13, a fost fixată parcă și pentru a o integra în rând cu superstițiile europene, căutând să mute judecata asupra tragediei din spațiul rațiunii în cel al prejudecăților, al confuziei, și al fricii.

Hollande a decretat stare de urgență, iar autoritățile îndeamnă cetățenii să nu iasă din case. Starea de nesiguranță produsă de atentate pare a deplasa (ca niciodată) interesul pentru discursul politic moderat către audierea  extremei drepte. Marine Le Pen conduce deja în sondaje în mai multe regiuni și devine tot mai sigură accederea ei în al doilea tur la prezidențialele din 2017.

Este un indiciu că oroarea provocată de teroriști alimentează discursul islamofob și alterează încrederea cetățenilor în valorile Europei unite.Inculparea islamului pentru atentatele teroriste se va răsfrânge și asupra refugiaților. Polonia a anunțat deja că respinge cotele obligatorii impuse de UE.

Ar trebui însă să ne temem de valurile de imigranți fugiți din calea războiului din Siria ca de potențiali teroriști jihadiști? Nu cumva radicalismul islamic este la fel de periculos pentru musulmanii moderați de pe planetă, cum este pentru orice altă persoană, fie ea creștină, atee sau de altă religie? Cei mai mulți dintre ei și-au riscat viețile traversând Marea Mediterană în bărci pneumatice. Au făcut-o pentru a fugi din calea războiului și a ISIS. Un gest extrem pentru propria viață ca acesta este oare alimentat de fanatismul religios sau nu cumva are la bază disperarea unor oameni de a se lăsa în voia sorții în speranța că vor găsi o șansă la viață în Europa?

Totodată, autoritățile occidentale au atras în mai multe rânduri atenția asupra faptul că printre combatanții recrutați de Statul Islamic se regăsesc tot mai mulți tineri de origine europeană care sunt atrași de ideile islamiștilor radicali. Indivizi care „abandonează” cetățenia continentală pentru a pleca în teritoriile controlate de  ISIS pentru a jura credință „califatului”, convertindu-se.

Este suficient să conștientizăm că există state majoritar musulmane care nu servesc ca pepiniere pentru fundamentalismul islamic.

Ar fi pripit să generalizăm și să considerăm toți musulmanii responsabili de terorism, cum ar fi incorect să punem semnul egalității între Iran și Turcia sau între Indonezia și Arabia Saudită. E ca și cum am echivala autocrațiile democrației. Sursa terorismului nu este religia islamică, islamul este doar „masca morală” cu care jihadiștii își legitimează crimele. Percepția că musulmanii sunt teroriști e ajutată și pentru că islamul nu are „un Vatican”, „un Papă islamic”, care să legitimeze acțiunile musulmanilor în lume. Orice musulman comite o crimă și spune că o face în numele religiei islamice este perceput ca atare.

Turcia sau Indonezia (o republică constituțională) sunt exemple unde incidența religiei islamice asupra populației nu duce la radicalism, anti-occidentalism și unde nu funcționează prejudecățile despre islam, unde femeile au aceleași drepturi ca bărbații. Mai mult, Turcia este unul dintre principalii aliați NATO în lupta contra ISIS.

Fundamentalismul religios nu este determinat de o religie în sine, ci provine din felul în care o religie este adoptată de o populație, de un stat, de un individ, în raport cu climatul economic sau cultural din teritoriu.

Cu alte cuvinte, nici o religie nu este bună sau rea, agresoare sau defensivă. Orice religie poate fi folosită de fanatici sub forme radicale și pentru a curma viețile altor oameni.

Radical poate fi la fel de bine și budismul, în Myanmar minoritatea musulmană rohingya din nordul țării este fie expulzată, fie măcelărită de către organizații budiste radicale. Face asta budismul o religie a sabiei? Pe Dalai Lama un promotor al unei religii sângeroase?

Islamul, ca orice altă religie, depinde de natura oamenilor care se folosesc de el.

Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic, dar ceea ce trebuie să facă „oamenii buni” nu trebuie să se rostogolească într-un bolovan de ostilitate contra musulmanilor.

Ce se profilează după atentatele de la Paris este că orice stat este vulnerabil în fața terorismului. Cât timp terorismul există și poate fi susținut și organizat dintr-un teritoriu nu există siguranță 0, nici lipsa primejdiei teroriste.

O moschee a fost incendiată sâmbătă în Spania, autoritățile suspectând că este vorba de un atac ca răzbunare după atentatele din Paris. Acesta nu trebuie să fie răspunsul.

Terorismul a devenit o amenințare directă la adresa păcii globale, iar războiul împotriva terorii trebuie purtat la sursă, începând cu teritoriile ocupate de ISIS. Acolo trebuie lichidat terorismul, în Siria, în Irak, în Liban ca și în orice alt loc de pe planetă de unde acesta este comandat.