Războiul în care România pierde

Se dau actorii și următoarele replici: (Decorul: o țară membră NATO și UE, la ale cărei granițe stă să înceapă un război civil.)

Victor Ponta, premierul României: „Ne paște un război; vestea bună” e că vor fi comnezi pentru industrie.

Traian Băsescu, președintele României: „Aș dori să corectez câteva afirmații ale premierului făcute cu lejeritate într-o campanie prezidențială pe care o desfășoară, dar care nu pot fi incluse decât în zona grobianismului pe care l-a arătat în ultimele zile. Una din afirmații a fost aceea că ne paște un război, dar care are și părți bune. România nu are sentimentul că va fi atacată de Federația Rusă și nu are niciun element de analiză care să acopere afirmația pe care a făcut-o premierul”

V.P.: „Vreau ca în următorul CSAT să pregătim o analiză și o strategie referitor la modul prin care putem să protejăm identitatea și drumul european al Republicii Moldova”.

T.B: „S-a discutat demult, da’ (premierul) nu și-a dat seama când”.

V.P.: „Să spunem clar cum putem ajuta Republica Moldova”. „Vrem să arătăm că România e pregătită să apere Moldova”.

T.B.: România nu are planificată în niciun fel apărarea Republicii Moldova prin mijloace militare. Și asta plecând chiar de la Constituția R. Moldova, care se declară stat neutru”.

Vocea Rusiei: „Armata României e incapabilă să apere teritoriul românesc, iar în caz de război, România nu ar rezista mai mult de 30 de minute”.

V.P: „Ar rezista mult mai mult!”

T.B.: „Tot ce și-ar dori Rusia ar fi să cădem în capcana propagandei lor. Ei au declanșat un război propagandistic. Armata României e una dintre cele mai bune din regiune”.

A venit noaptea, s-au oprit ploile, apa a rămas, iar premierul a revenit azi, fără barcă, din noul lui birou de la MApN: „România nu se află în niciun fel de pericol. România trebuie să vorbească pe o singură voce, în așa fel încât poziția noastră să fie foarte clară. Fac un apel la toți cei care ocupă funcții de conducere, și îmi asum în ceea ce mă privește, să adopte o poziție publică responsabilă pentru un subiect atât de important precum acesta”.

Vă înșelați, domnule președinte. Tot ce și-ar dori Rusia este să cădem în capcana propagandei noastre. Și am căzut. Domnule prim-ministru, discuției despre cât anume rezistă armata României, stat membru NATO, în fața unui atac militar din partea Rusiei, nu i se răspunde cu orgoliu masculin – care rezistă mai mult. În pat, pe front – abordarea pare să se fi înscris în aceeași logică.

Cu Ucraina, țară lipită de granițele noastre, în pragul imploziei, după noi violențe, când românii așteaptă de la noi, jurnaliștii, să le spunem dacă începe războiul (pentru că voi sunteți în campanie), iar căpșunarii rezerviști din Spania nu înțeleg dacă trebuie să-și facă urma pierdută, cei doi lideri (cu numele) ai acestei țări au reușit să facă și din Ucraina subiect electoral. Căci ce mai contează o filă în plus pe agenda de șuturi date reciproc în fund în văzul lumii?

Vă dați seama ce înțelege un observator neobișnuit cu demența luptei politice românești din pasele politice de zilele acestea pe Ucraina? Vă imaginați cât de schizofrenică pare politica noastră externă (fără vreo intenție de a jigni schizofrenicii)?

Când am început să scriu, intenționam să fac un inventar al recentei propagande rusești anti-România. Reportajul din Brăila și Ferentari, de exemplu. Pe urmă, am realizat că, în vreme ce nimeni din România sau din lume nu crede intoxicările presei aservite Kremlinului, propaganda noastră este mai periculoasă. Nu pentru că ar mai pleca prea mulți români urechea la ea, ci pentru că ea se aude în toată lumea și vine cu greutatea funcțiilor de conducere a unei țări din lumea civilizată.

Luate insular, multe dintre reacțiile premierului și președintelui României se susțin în realitatea care ne înconjoară. Sigur, Victor Ponta nu a menționat opțiunea militară când a spus că trebuie să ajutăm/ apărăm R. Moldova; da, președintele are dreptate – Moldova este stat neutru prin Constituție. Poate premierul vedea războiul la granițe, nu și în România, dar nu s-a exprimat clar; și președintele are dreptate că riscul unui război civil în Ucraina este în acest moment foarte mare.

Felul în care și-au dat peste mână este, ca să arăt că am învățat cuvântul acestor zile, grobian. Nu poți să pozezi în marele strateg, să îți trâmbițezi îngrijorarea față de realitățile geopolitice și să arunci o „parașută”, „o doamnă adolescentă târzie” sau o mărturisire electorală, cu gândul la tricoul cel alb de la malul mării.

Nu știu cum au privit alții bătaia pe Ucraina din acest sfârșit de săptămână. Eu, uitându-mă la cei doi lideri care ne conduc țara și la lejeritatea cu care își bat joc de credibilitatea ei chiar și în aceste zile atât de tulburi, cum își consumă energia și funcția cu luptele proprii, în loc să ne țină ferm și drept în fața Rusiei, am avut un singur gând: ferească Putin și Obama să vină războiul și ferească să nu se oprească în estul Ucrainei. În caz contrar, noi vom avea două războaie de purtat: războiul lor, războiul nostru.

Mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis