Războiul periculos al doamnei Kovesi

De ce este penibilă reacția DNA? Instituția face publice stenogramele presupusului șantaj, însă nu face nicio precizare referitoare la veridicitatea înregistrărilor lui Cosma.

Dacă structura condusă de Kovesi are înregistrările discuției în care o persoană avertizează asupra dezvăluirilor care urmau a fi făcute, nu le are și pe cele cu  procurorii care ar fi pus la cale fabricarea de probe în dosarul Ghiță-Ponta? Și dacă le are, de ce nu le face publice și pe aceastea ca să arate că acel „colaj” făcut de „inculpatul” Cosma nu are nicio bază?

Complicată situație pentru Laura Codruța Kovesi căreia lupta anticorupție i-a explodat în față. La pachet cu înregistrările lui Cosma, tot duminică seară, procurorul Mihaiela Iorga, în conflict deschis cu cu șefa DNA, a acuzat-o pe aceasta că este adepta dosarelor fabricate. 

„A existat un moment care m-a marcat. Trebuia desemnat la un moment dat premierul României. Era vehiculat numele unui fost ministru. Exista în lucru la mine un dosar cu acest fost ministru. Nu voi da nume pentru că nu vreau să spună cineva că am stricat o anchetă. Am fost chemată și întrebată dacă am putea să ieșim cât mai repede cu acel dosar. Explicația a fost de genul că dacă acest domn va ajunge premier, doamna Dana Gîrbovan (președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România -n.r.) va fi ministru al Justiției, ceea ce va însemna un dezastru pentru noi. Am fost șocată”, a afirmat Iorga. 

Acuzații extrem de grave, la care este nevoie de răspunsuri mult mai serioase decât celebrul „nu răspund inculpaților” pe care Laura Codruța Kovesi îl folosește cu insistență. 

Scriam recent, după îngroparea dosarului Microsoft, că lupta anticorupție din România primește o lovitură devastatoare chiar din partea DNA. Așa cum stau lucrurile în acest moment subminarea pare a fi una în formă continuată. 

Apostolii Codruței Kovesi au sărit să o apere, aproape încercând să ne scoată ochii cu faptul că acuzațiile vin din partea unor inculpați, care încearcă să-și scape pielea. În mare parte e adevărat, însă fondul problemei este altul. Faptul că este vorba de persoane cu probleme penale asta nu înseamnă că posibile abuzuri ale procurorilor sunt justificate. Un intelectual recunoscut al României, fascinat de noul star Kovesi, îmi spunea în urmă cu ceva ani că ar accepta o dictatură a procurorilor doar ca să-i vadă pe politicienii suspectați de corupție la pușcărie, indiferent prin ce mijloace acest lucru s-ar realiza. Retorica este aceeași și azi. La fel și argumentul că aceia care nu au nimic de ascuns nu au de ce să se teamă. Dar oare legitimarea abuzului nu face din oricine o țintă? Cu siguranță, da. 

Războiul pe care Laura Codruța Kovesi îl duce acum personal este unul periculos. În primul rând, în sensul celor spuse mai sus. În al doilea rând, pentru că aruncă în derizoriu lupta anticorupție. La nivelul la care s-a ajuns, demisia/demiterea ei ar putea fi prețul cel mai mic. Riscul uriaș este ca pe viitor lupta anticorupție să fie îngropată. Și asta nu pentru că nu s-ar mai fura în țara asta, ci pentru că fie un nou șef al DNA ar putea fi un obedient al puterii politice, fie pentru că procurorii ar putea să se teamă să se mai apropie de potentații zilei. 

Dacă Laura Codruța Kovesi chiar crede ce spune, iar DNA este o structură de „Eliot-Ness”-i, atunci ar trebui să-și scrie demisia pe loc.