Realimentarea războaielor prin procură

Cele două mari puteri ale Orientului Mijlociu erau, oricum, în război. În cel mai perfid tip de război: războiul prin procură. Siria, Yemen, Irak, Liban sunt teatrele de operații în care Iranul și Arabia Saudită se înfruntă, de ani de zile, prin intermediari, pentru supremația în regiune.

Decapitarea Șeicului Nimr a fost un autogol tactic, pe care regimul de la Riyadh și l-a aplicat, fără să pună în balanță consecințele acestuia asupra stabilității regimului. Regele Salman e prea fragil mental, iar fiul său, ministrul Apărării, care a preluat neoficial puterea, prea necopt și din cale afară de pripit.

Chiar dacă, după cum declara fratele Șeicului Nimr, trupul acestuia a fost înmormântat discret într-un loc care nu va fi făcut niciodată public, șiiții din Est vor organiza un doliu de câteva zile, la Qatif, pentru martirul lor. Încă de sâmbătă, autoritățile au suplimentat trupele din zonă.

Azi-dimineață, Sudanul, cunoscut pentru șiitofobia sa și membru al coaliției antiteroriste conduse de saudiți, l-a epulzat pe ambasadorul iranian de la Khartum. Emiratele Arabe Unite și-au rechemat ambasadorul de la Tehran și au decis reducerea numărului de diplomați iranieni din Abu Dhabi. Micuțul Bahrein, stat majoritar șiit condus de Casa regală sunnită Al Khalifa, a somat și el Iranul să-și retragă diplomații în 48 de ore. Nici nu se putea altfel, fiindcă monarhia din Bahrein e ținută la putere de Casa Saud, care în 2011, când înflorise Primăvara Arabă, a trimis trupe la Manama ca să înăbușe revolta populară. Manifestațiile de stradă antisaudite se întețesc însă, iar regimul lui Hamad bin Isa Al Khalifa începe să se clatine din nou.

Pe de altă parte, Irakul, condus de șiiți, care a reluat relațiile diplomatice cu Arabia Saudită de câteva zile, a emis declarații oficiale cvasi-amenințătoare.
 
Din Liban, Hezballah a declarat că „asasinarea” Șeicului Nimr este „responsabilitatea morală a Statelor Unite și a aliaților săi, care protejează regimul saudit” și a amenințat cu represalii.

Vagi declarații au venit și din partea funcționarilor de rang doi din Departamentul de Stat al Americii, chemând Iranul și Arabia Saudită la responsabilitate și reținere.

Mai hotărâtă s-a dovedit doamna Federica Mogherini, ministrul de Externe al Uniunii Europene, care l-a sunat pe Adel bin Ahmed Al-Jubeir, șeful diplomației saudite,  după decapitarea Șeicului Nimr, afirmând că gestul acesta ridică serioase îngrijorări în ce privește libertatea de expresie și respectarea drepturilor omului în regat, inclusiv a drepturilor politice, fie și în contextul luptei antiteroriste (executarea lui Al-Nimr a fost pusă de saudiți în legătură cu lupta antiteroristă).

Cum era de așteptat, Rusia s-a grăbit să-și ofere bunele oficii în medierea conflictului saudito-iranian!

Ce va urma? Va continua o vreme schimbul dur de acuzații dintre Iran și Arabia Saudită, vor escalada manifestațiile de stradă ale șiiților din toată lumea islamică, dar pericolul major care se conturează este că războaiele prin procură vor primi un nou avânt și se vor extinde.