Recensământul nebunilor

Scurtă recapitulare – niște oameni participă la înregistrarea unui cântec și la filmarea lui, în care își spun o părere. Părerea este exprimată prin „Eu cred că”, nu prin „Eu știu că”.

Fără să atace pe nimeni, fără să insinueze nimic ofensiv sau vreo blasfemie. Ei sunt niște oameni care trăiesc din munca lor, din ceea ce le place lor să facă în viața asta.

Unii sunt mai bogați, alții nu. Unii mai păcătoși, alții și mai păcătoși.

Toți au dreptul să spună ce cred. Printre ei sunt și eu.

Rămân la aceeași părere, cea din cântec, nu îmi schimb direcția ca un alt artist din clip, mai respectat decât noi toți la un loc de către o bună parte de public, dar care a dovedit o micime morală rară. Răzgândirea face parte din gena românească, așa că este de înțeles pe undeva.

În urma acestui cântec s-au evidențiat niște specii de oameni care s-au simțit ofensați, atacați în filonul românesc, care, în rest, este total inexistent în comportamentul lor zilnic din societate.

Speciile – foști absolvenți de teologie, care din reflex nici măcar nu au fost atenți să vadă că mesajul cântecului este unul pro credință, pro ortodox, pro Dumnezeu. 

– oameni care „cerșesc” atenție, care se ascund în spatele unui blog, dar nu sunt bloggeri în sensul adevărat, care nu au nimic să spună decât atunci când se leagă de un subiect fierbinte și își scriu și ei părerea. Nu o spun oricum, ci vehement, pentru că doar așa cred ei că se pot diferenția de alții. 

– ceva oameni de radio, tv sau alți artiști fără activitate, cărora le place să fie populiști și strigă în gura mare ca bătrânele la ușa bisericii că le calci pe picioare, în timp ce ele se înghesuie și dau din coate ca să ajungă cât mai în față.

– fanatici fără chip și nume, acei postaci care fac spam pe orice postare sau pagină, oameni fără coloană vertebrală, care nu-și asumă părerile, dar care jignesc și aruncă cu vorbele doar când au o tastatură în față și pe nimeni lângă ei.

– oamenii care nici măcar nu au fost atenți la mesajul piesei, dar care au preluat din mers discuția și tot ce au înțeles a fost că noi suntem niște antihriști. Aceștia sunt cei care, printre altele, spun ‘lasă că ne vedem noi la Judecata de Apoi”.

– site-uri de satiră care nu fac nimic în afară de a sta la colț să își caute subiecte. Nu mai au umor, nu mai au consistența care i-a consacrat, au rămas doar cu frustrarea și ura. 

Culmea este că cei care au reacționat cel mai bine, de această dată, au fost chiar cei care reprezintă preoțimea, patriarhia și fețele bisericești. Toate reacțiile pe care le-am văzut eu au fost extrem de decente, de tolerante. Ba chiar le băteau obrazul acelor enoriași fanatici care acuzau în stânga și-n dreapta, au început să trimită poze cu sicrie sau cum a fost cazul acelui lunatic care a dat foc cărții lui Cărtărescu.

Oameni buni, orice om în țara asta trebuie să aibă dreptul să își spună părerea despre ce crede, oricare ar fi subiectul . Chiar și despre religie, biserică sau smerenie. 

Gunoier, polițist, artist, vânzător, contabil, șomer, toți avem, din fericire, același drept de a ne exprima, contrar a ceea ce cred o mulțime de nebuni descoperiți în acest week-end. 

Lumina credinței se aprinde în feluri diferite în oameni. Pentru unii este nevoie să se aprindă candelabre ca să se facă lumină în sufletele lor. Pentru alții este de ajuns o lumânare. Cam așa și cu diferențele dintre bisericile mici, din lemn și catedrală.

Lumina credinței ne-a întunecat mințile și sufletele, pentru că unii nu pot înțelege că există oameni care gândesc altfel decât ei. Ba mai mult decât atât, toți cei care am cântat acel cântec suntem credincioși. Oare cum ar fi fost dacă am fi spus că nu există Dumnezeu?!

Eu cred că Dumnezeu preferă ca oamenii să spună ce gândesc. Chiar și despre El.

Eu cred că Dumnezeu a fost foarte puțin prezent în noi toți în aceste zile. Pentru că noi nu l-am lăsat, fiind prea ocupați cu o dispută oarbă.

Eu cred că lui Dumnezeu îi place mai mult de oamenii care zâmbesc decât cei care sunt înverșunați.

Eu cred că Dumnezeu ascultă muzică.

Eu cred că Dumnezeu bate chiar El în lemn și spune ‘Doamne ferește, ce i-a apucat p-aștia?!”.

Eu cred că Dumnezeu de-asta iubește copiii mai mult, pentru că oamenii mari se cred prea deștepți și-și dau prea multă importanță.

Eu cred că Dumnezeu se simte puțin vinovat că noi toți am luat-o razna.

Eu cred că Dumnezeu este foarte mândru că nu a învățat și animalale să vorbească, la câte rateuri dau oamenii cu apucătura asta.

Eu cred că Dumnezeu are foarte mult umor de ne-a făcut așa.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow” la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54