Beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea, marele său prieten, pe 19 octombrie 2003, Maica Tereza (1910-1997) s-a străuit să facă din secolul XX un secol al omului, un veac al carității.
Ce se va întâmpla Duminică, în prezența mulțimii (astăzi, la conferința de presă, s-a spus că au fost distribuite deja o sută de mii de bilete): Papa Francisc va declara solemn că Tereza se află în slava cerească, mijlocind pentru credincioși iertarea lui Dumnezeu și că, din acel moment, va fi venerată de întreaga Biserică.
Cea care poimâine va intra în rândul sfinților, a fost, în 1979, Laureată a Premiului Nobel pentru Pace, dând lumii cea mai adâncă definiție-avertisment a sărăciei: „Noi credem, uneori, că sărăcia înseamnă a fi înfometat, gol și fără adăpost. Sărăcia de a fi nedorit, neiubit și neîngrijit este cea mai mare sărăcie”.
Monseniorul Leo Maasburg, unul dintre biografii săi, povestește că, odată, un priceput, a întrebat-o dacă n-ar fi mai util să-i învețe pe săraci să pescuiască, în loc să le dea pește. A răspuns: „Săracii sunt prea slabi să țină undița. După ce se vor întrema în casele mele, o să-i trimit la dumneavoastră, ca să îi învățați să pescuiască”.
Va fi timp, zilele acestea, să vorbim pe îndelete despre Maica Tereza.
Deocamdată, remarc că se simte prezența lui Greg Burke în fruntea Secretariatului pentru Comunicare al Sfântului Scaun: ceremonia de canonizare va fi filmată cu rezoluție foarte mare, astfel încât zoom-ul să poată detalia chipul fiecărui participant. Proiectul se numește, simplu și pur, „Am fost și eu”.