Republica Moldova: Iohannis, un președinte slab, târât spre decizii periculoase

Ce se întâmplă de câteva zile în Republica Moldova nu-i deloc complicat (așa cum se străduiesc să acrediteze cei care au pornit mașinile de fum ca să își șteargă urmele). E un demers concertat de scoatere a Statului din ghearele unui oligarh care l-a capturat – mafiotul Vladimir Plahotniuc.

Faptul că în acest demers și-au dat mâna, sub semnul urgenței, Uniunea Europeană, Statele Unite și Rusia dezvăluie gravitatea situației. „Experții” care deplâng că nu s-a apelat tocmai la România, încearcă să ascundă adevărul crud: țara noastră nu e parte a soluției, ci o parte a problemei. Regimurile de la București l-au sprijinit pe Plahotniuc până răsalaltăieri, iar unii responsabili sau foști responsabili din Externe și din Serviciile zise inteligente îl mai sprijină și astăzi, pentru că n-au încotro. Individul a uzat de toate instrumentele și nu le-a epuizat încă: șantajează, cumpără, trimite după gratii (are Justiția la picioare), lichidează. Iar dacă, de la un moment dat, Plahotniuc o fi devenit omul SIE, lucrurile stau încă și mai prost. Negociindu-și retragerea, Nașul Moldovei de peste Prut, nu se va da în lături să ia „ostateci”.

Un amestec de prostie cruntă, de lipsă de expertiză și de cupiditate a gestionat Dosarul Moldova. La un moment dat, acesta pare să fi fost abandonat Serviciilor.

Intervenția prea târzie a lui Klaus Iohannis – un comunicat remis aseară – dovedește că Președintelui României nu înțelege sau n-are chef să înțeleagă ce se petrece în Republica Moldova. Altfel nu s-ar fi adresat „tuturor forțelor politice din această țară” cu „un apel ferm pentru respectarea democrației și a statului de drept”. Numai că peste Prut e un stat capturat, nu un stat de drept. Plahotniuc și-a subordonat instituțiile democratice și am văzut cum Curtea Constituțională a acționat la comenzile lui, în dansul grotesc cu Parlamentul. „Stabilitatea Republicii Moldova este esențială”, conchide Președintele României, când reprezentanții Uniunii Europene, ai Statelor Unite și ai Rusiei tocmai se străduiesc să arunce în aer „stabilitatea” lui Plahotniuc, susținând o asociere (în alte împrejurări contra firii) între Blocul proeuropean ACUM și socialiștii pro-ruși ai lui Igor Dodon – singura soluție de a scoate Republica Moldova din captivitatea lui Plahotniuc.

Dacă ar fi la începutul mandatului, nu i s-ar putea face nici o vină președintelui Iohannis. Dar s-a dezinteresat sistematic de ceea ce se întâmplă peste Prut, lăsând dosarul ba în mâna Guvernului Ponta, ba pe seama ministrului de Externe al lui Cioloș, Lazăr Comănescu (un Meleșcanu mai perfid) și preluându-i acestuia din urmă, în documentele și declarațiile oficiale, conceptul de „stabilitate”, ticluit să ascundă complicitatea cu Plahotniuc.

În loc ca țara noastră să recunoască Guvernul Maiei Sandu, așa cum au făcut reprezentanții Uniunii Europene, încă premierul Meleșcanu, după ce în toate aceste zile a stat pitit, încurajat de comunicatul ambiguu al Președintelui, decide să susțină propunerea de alegeri anticipate a lui Plahotniuc, de parcă n-ar știi (sau tocmai de aceea) că mafiotul care a confiscat Republica Moldova va câștiga prin fraudă alegerile, iar dacă nu le va câștiga va proceda ca la primăria Chișinăului – le va anula.

Din păcate, un Președinte slab, Klaus Iohannis, se lasă târât spre decizii periculoase, al căror rezultat riscă să devină mai mult decât un simplu eșec al diplomației românești.