Știu cum se fură voturile în noaptea marii numărători. Chiar și cu propriii reprezentanți în secție. Faptul că voluntarii hipsterioți ai USB și-au lăsat baltă treaba în circumscripții și au șters-o la concert sună ca o anecdotă neagră. Dar asta nu înseamnă să nu mai credem în triumful dreptății asupra prostiei.
Cazul Clotilde Armand e unul simplu, explicat, până și pe înțelesul meu, de un olimpic la matematică (Nicușor Dan): „In sectorul 1 au fost 163 de secții. Am avut delegați în 126 de sectii. În ele, Clotilde Armand a câștigat cu 76 de voturi (medie 0,6 voturi/secție pentru noi). Nu am avut delegați în 37 de secții. În acestea, PSD a câștigat cu 1755 de voturi (medie 46 voturi/secție în defavoarea noastră)”. Sau, pour les connoisseurs, „între procentajul voturilor pentru Clotilde si cel al voturilor nule, s-a înregistrat o corelație negativă puternic semnificativă (-0.555, nivel de semnificație 99%). Cu alte cuvinte, cu cât au fost mai multe voturi nule, cu atât mai puține pentru candidata USB la primăria Sectorului 1, Clotilde Armand”.
Cei de la USB au avut eleganța de a nu pronunța sintagma „fraudă electorală”. S-au mărginit să argumenteze, nepoliticianist, „utilitatea” renumărării. Biroul Electoral de Sector a respins cererea fără explicații.
Pentru cei care au votat-o pe Clotilde Armand e profund neplăcut să trăiască în frustrarea că voturile le-au fost deturnate.
Cel care apare astăzi oficial câștigător al Primăriei sectorului 1 – personaj uns cu toate alifiile politice – nu e deloc deranjat de situație. Hârșit în campanii, visându-se de ani de zile cu eșarfa tricoloră pe piept, Dan Tudorache și-a văzut sacii în căruță (cum aș putea să-i traduc expresia cloroticei Clotilde? goagălul o face savuros: il a vu ses sacs dans le charrette).
Dacă ar fi un om de onoare, Tudorache însuși ar sprijini demersurile USB de renumărare a voturilor. A voturilor din toate secțiile. Altfel, asupra mandatului său va plana până la sfârșit suspiciunea de fraudă.
Renumărarea tuturor voturilor din sectorul 1 ar înseamna însă dezvăluirea, în toată iscusința sa, a unui întreg mecanism de furăciune, bine exersat, pe care îl bănuiam de multă vreme. Cine are interesul s-o facă? Justiția, măcar din obligație.
Susțin cauza Clotildei Armand nu fiindcă e strănepoata lui Jean Giraudoux (La guerre de Troie n’aura pas lieu), deși pentru mine contează, ci fiindcă simt că i se face o nedreptate. Nu doar ei, ci – poate mai ales – votanților ei.
Sunt gata să nu-mi mai titrez altfel textele decât „Respectați electoratul, renumărați voturile la sectorul 1!”, până când demersul acesta legitim se va înfăptui.