„Sunt bucuros să te văd aici și că lucrurile s-au încheiat cum s-au încheiat. Ai acționat bine, cu calm, iar noi aveam obligația să te scoatem de acolo. Acest lucru n-a fost pus sub semnul întrebării. A fost doar o chestiune de timp și mă bucur că n-a durat mult. Reprezinți Statul Israel și Statul Israel n-a uitat asta nici un moment”.
Repet ce am relatat cu câteva ore în urmă, având acum mai multe informații. Duminică seara, un iordanian de 17 ani, fiul patronului unui magazin de mobilă din central Ammanului, care lucra în vacanță la firma tatălui său, a ajuns în clădirea care adăpostea, peste drum de ambasadă, locuințele diplomaților, ca să monteze o mobilă de dormitor. Odată cu tânărul a ajuns acolo și proprietarul clădirii, un chirurg ortoped, care voia să se asigure că treaba va fi făcută cum se cuvine. De aici până când cei doi au fost împușcați mortal, lucrurile intră în ceață, inclusiv în raportul „complet” pe care poliția iordaniană s-a grăbit să-l redacteze până luni seara, cu puțin înainte ca întreg personalul ambasadei israeliene să fie repatriat. Între tânărul de 17 ani și soldatul din gardă sau un membru al ambasadei a intervenit o controversă pe tema mobilei, care a degenerat într-o ciocnire fizică. Tânărul iordanian l-ar fi atacat cu o șurubelniță pe interlocutorul său, iar soldatul de gardă a tras, atingându-l letal, din greșeală și pe proprietarul clădirii. Nici una dintre victime nu avea antecedente penale sau de violență, nici una nu aparținea vreunei grupări extremiste.
Ambasada a refuzat categoric ca soldatul să fie interogat de iordanieni, invocând argumentul că ar avea imunitate diplomatică. Rudele celor uciși au cerut ca acesta să fie judecat în Amman și condamnat la moarte.
Că se trage în soldații israelieni, că sunt înjunghiați sau atacați cu pietre e, din păcate, un fapt cotidian. După cum zilnic măcar un soldat israelian înspăimântat ripostează disproporționat. Poate că soldatul care păzea ambasada din Amman a evaluat greșit situația. Poate că a fost în pericol de moarte. Oricum, firesc era să fie judecat în Iordania. Sau măcar să nu fie îmbrățișat călduros și felicitat de premierul Israelului.
Premierul Netanyahu l-a trecut Podul Allenby (granița dintre cele două state), la nici 24 de ore, după pertractări telefonice cu regele Andullah al II-lea. (Unii observatori consideră chiar că ridicarea detectoarelor de metale de pe Espanada Moscheilor, azi dis-de-dimineață, a fost parte a negocierii).
Dibaciul ambasador al Statelor Unite în Israel a ținut să aducă la cunoștința opiniei publice din Orientul Mijlociu că soldatul nu putea fi adus acasă decât cu inestimabila contribuție americană.
Cert este că pe rețelele de socializare din Iordania e revoltă. O revoltă pe care o văd întinzându-se, cu fiecare oră, în toată regiunea.
Fotografia premierului Netanyahu îmbrățișându-l călduros pe cel care a ucis doi iordanieni e demult virală.