Revoluția noastră o împlinesc ei

Se mai întreabă câte unii, pe la tv-uri: este democrație aceasta, în care strada impune?! Care își fac griji pentru opțiunile politice ale celorlalte 18 milioane, zăcuți prin case, în fața televizoarelor?! „Aceștia sunt reprezentați? Pe ei nu-i întreabă nimeni?”.

Alo, domnii democrați, într-o revoluție, nimeni nu mai întreabă pe nimeni dacă e de acord cu acela care e gata să moară pentru cauză. Aveți habar, voi, cei care luați, din stație în stație, revoluția altora, ca să ajungeți la ciolan, la mult râvnitul certificat de revoluționar, la terenuri, case și prime viagere, pe motiv că v-ați fi luat, o dată, un pulan pe cârcă, ce este aia revoluție?

Știți câți oameni au făcut revoluția din ’89? Nu, nu aceea din 22 decembrie către sfârșitul anului, organizată de sindicatele comuniste, de foștii secretari de partid și de CI-știi din întreprinderi, ci aceea în care simțeam că vrem la WC, de frică, atunci când ne șuierau gloanțele pe lângă freză; aceea din 21 decembrie, de care am vorbit aseară; aceea în care ne sfredelea securitatea, cu privirea, și militarii în termen cu „muniția de război”? Până în trei mii de disperați! Restul – alte vreo trei mii -, spectatori, intrați în sală moca.

Revoluția nu se-ntreabă, se face, domnilor! Iar dacă Victor Ponta și guvernul său și-au dat demisia în fața unei revoluții născute și crescute din flacăra unor tineri arși pe rugurile nesimțirii politice, atunci, cu adevărat, nu mai vorbim de democrația aceea „românească”, originală, ci chiar de săvârșirea, printr-o revoluție continuată, a unei democrații autentice.

Repetenții clasei politice n-au înțeles nimic, după tot tumultul acestor nopți, care i-au întors pe tineri de la moarte la viață. Oamenii ăștia fără busolă ne-au anunțat, în bulversarea lor, că sunt pregătiți să ia minciuna de la cap. Să facă rotația cadrelor.

Ba, mai mult, generalisimul Oprea, cu privirile lui urcate către sinusuri, ne anunța, cu rătutirea-i proverbială, că alianța la guvernare e solidă și unită; că, evident, va continua să facă față; că, mă rog, el singur se retrage, ca să facă hatârul protestatarilor, la fel ca Ponta, dar că UNPR-ul său, alături de PSD și de ALDE, practic, constituie o formulă politică invincibilă.

Acești cetățeni, aflați în imponderabilitate logică, n-au înțeles nimic: n-au înțeles că e vorba despre o revoluție, chiar dacă țestele lor nu sunt ciuruite de gloanțe; că revoluția presupune o schimbare radicală de sistem; că niciun fel de sistem mincinos, corupt, manipulator, nu mai are ce căuta în viața publică; că, practic, ei sunt trecutul, moartea, neantul; că a venit timpul să fie arși de flacăra istoriei.

Cu siguranță, n-au înțeles nimic!

Ei bine, pentru cei care se mai întreabă – „Așa, și acum ce mai caută ăștia în stradă?!”, le răspund: pentru că asta e o revoluție! Și, dacă e revoluție, parlamentarii ciolănoși trebuie să-și dea demisia; politicienii corupți trebuie să plece; guvernul trebuie să dispară; clasa politică să organizeze alegeri anticipate, la care să participe oameni curați, indiferent de vârstă, inteligenți, citiți, cu creieri în cap, și nu analfabeți cu capul umflat de apă plată cu lămâie și cu buzunarele burdușite de valute!

Așa zice strada! Iar, la revoluție, trebuie să știți, strada dictează!

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU