România, dușmanul presei

Prin punerea sub urmărire a celor trei jurnaliști britanici de la Sky News, autoritățile reușesc exact contrariul reparației de imagine pe care am fi putut-o obține pornind de la premisa că informațiile referitoare la traficul de arme difuzate de Stuart Ramsay și echipa lui sunt false. Ne creează o aură de stat polițienesc, sever cu jurnaliștii și zgârcit cu libertatea presei, iar treaba asta o să ne coste. Am mai spus-o și în altă parte, procedând inteligent am fi făcut din reportajul, după toate probabilitățile fals, un pretext pentru o reparație care ar fi depășit, ca proporții, daunele create de respectivul material. Publicații mai serioase decât Sky News, ca „The Guardian”, sunt foarte dispuse să taxeze – și „The Guardian” chiar a făcut-o, înaintea balamucului stârnit de DIICOT și politicieni – abaterile de la etica jurnalistică ale unor colegi, atunci când acestea se dovedesc intenționate. Povestea ar fi făcut înconjurul presei britanice, dacă am fi apăsat pe butoanele pe care trebuia apăsat, în linii mari Ofcom (CNA-ul britanic) și un drept la replică civilizat, care să prezinte concluziile cercetărilor din România.

Problema e însă că că pe lângă apăsatul pe butoane, o serie de politcieni, ambasadorul la Londra, Dan Mihalache, și DIICOT-ul s-au suit cu picioarele pe întreaga problemă, iar predispoziția presei britanice de a taxa abateri se va transforma în solidaritate față de cei trei jurnaliști britanici. E adevărat, reportajul poate fi încadrat în paragraful de cod penal care se referă la difuzarea de informații false, care aduc atingere siguranței naționale. Însă încadrarea e paranoică în aceeași măsură ca scrisorile Anei Birchall cătrei politicieni britanici, în care e vorba de scenarii de denigrare a României, sau aiurelile debitate de Adrian Năstase referitor la piedici puse înaintea intrării în Spațiul Schengen. Paragraful de cod penal trimite cu gândul pe orice om normal la situații de război și propagandă inamică susținută, și nu la o poveste, fie ea și gogonată, apărută pe un post TV dintr-o altă țară. Iar motivul pentru care Ramsay și ai lui au regizat falsul trafic de arme e foarte simplu pentru oricine s-a dus la serviciu într-o redacție: jurnaliștii sunt perpetuu presați să livreze „marfă” senzațională, pentru a-și alimenta publicația și a-și păstra statutul de reporteri de succes. Iar Ramsay nu e singurul care a dat pe post o cacealma.

Iar problema e că în societățile democratice, libertatea presei e interpretată ca incluzând și dreptul de a greși sau chiar de a difuza ori tipări neadevăruri cu bună știință. E adevărat, cine o face poate răspunde ulterior în justiție, în fața cetățenilor sau a persoanelor juridice private care se simt lezate. Nu însă și a autorităților, care pe timp de pace și în situații normale nu comit imprudența de a se lua la harță cu presa, chiar și atunci când au dreptate, fiindcă nu numai presa, ci și organizațiile deontologice naționale și internaționale ar sări imediat în sus – lucru care se va întâmpla, posibil, și în cazul Sky News.

Și, apropo, dacă cei trei români implicați în toată povestea au fost reținuți, pentru cei trei britanici puși sub urmărire ce urmează? Vom cere extrădarea lor, ca să-i târâm în niște celule din Rahova? În definitiv, dacă toată povestea e incriminabilă penal, ei sunt mai vinovați și mai periculoși decât românii, care au acționat doar la instigarea lor. Și dacă e așa, cam cum își închipuie luptătorii pentru imaginea României că vor fi văzute astfel de lucruri la Londra?

Acum câțiva ani, pornind de la o serie de discuții despre limitarea dreptului la circulație/muncă al românilor în Marea Britanie, ziarul „Gândul” făcea o campanie aplaudată și preluată repetat în presa britanică, cu titlul „Why Don”t You Come Over?” („De ce nu veniți voi la noi?”), cu referiri la frumusețea româncelor sau prețul mic al berii. Ceea ce se întâmplă în cazul Sky News sugerează o completare tristă: „We have a cell for everyone of you.” Ne-am pregătit închisorile.