Scurt și concis, cât să încapă „pe vârful harponului”:
„I. Un pește legat aparține părții care l-a prins. II. Un pește liber poate fi luat de cel care ajunge primul să-l prindă”.
Oamenii lui Ahab credeau că principiile de mai sus, „referitoare la peștii liberi și la peștii legați, stau la baza întregii justiții umane”.
Înainte de a transcrie ultimul rând al capitolului – cel mai frumos din carte – nu mă pot abține și ridic capul la suprafață: România e un pește legat?
„Și ce ești tu, cititorule, altceva decât un pește legat și un pește liber deopotrivă?”.