România vrea „motivul” lui Merkel
Este cel puțin curioasă noua direcție de politică externă a Guvernului României, care încearcă să se convingă pe el însuși, precum și pe noi ceștilalți, că suntem victimele Europei Unite – o codoașă cinică, perversă și revanșardă. Că, dacă ea nu ne vrea, o să-i arătăm și noi, fuduli și împăunați, târtița, dându-i cu tifla. Și că, de fapt, poporul habar n-are de Schengen și de rostul lui pe pământ, iar în ultimă instanță, nici nu-i pasă.
Apar la tv susținători ai acestei teze, care s-au dovedit, până ieri, rezonabili, și conchid că Germania nu ne iartă pentru trădarea din august 44; că Olanda ne plătește polițe pentru vechea noastră homofobie; că Franța își aduce aminte că nu i-am înapoiat o datorie mai veche, de pe vremea lui de Gaulle; și alte aberații de gen.
Personal, cred că ne victimizăm penibil, ca un cor de chivuțe tăvălindu-se pe șanț, după ce au fost prinse cu mâna în buzunarele mușteriilor.
De fapt, Europa se teme, și pe bună dreptate, să nu-i intre în curte și în casă hoți, vagabonzi, șarlatani, criminali și teroriști – de la noi și de aiurea -, pe lângă oamenii de caracter. Se teme, de asemenea – de ce să n-o recunoaștem -, că piața muncii va fi dată peste cap de romii, românii, bulgarii și moldovenii umiliți de propria sărăcie, de propriile guverne și economii, gata să accepte orice. În ultimă instanță, se teme pentru singuranța oamenilor și ne cere mai multă responsabilitate. E ceva de condamnat aici sau e vorba doar de plăcerea perversă de a ne victimiza, încercând un soi de șantaj politico-strategic, în locul unei ordini necesare?!
După 2007, anul aderării noastre la UE, niciun guvern nu a fost capabil să dovedească Uniunii că România este pe deplin „impermeabilă” în fața falangelor mafiote ale crimei organizate, din Orient și estul Europei.
Toți guvernanții noștri, PDL, PSD sau PNL, au decontat chitanțe de peste un miliard de euro – costul tehnologiilor de ultimă oră folosite la securizarea frontierelor -, pretinzând Europei accederea în Schengen, pe motiv că tehnica e de superclasă iar criteriile „stipulate cu claritate în acquis”, total îndeplinite. Nimeni nu a vrut să pună în ecuație calitatea materialului uman care comandă nemijlocit tehnica, sau pe aceea a responsabililor politici în domeniu, care își urmăresc propriile interese.
Abia în 2011, în perioada guvernării Boc, a fost declanșat desantul asupra corupției din vămi, ceea ce s-a dorit a fi o megalovitură de imagine; sute de oameni au fost luați pe sus și duși la anchetă. Puține au fost consecințele juridice ale acțiunii, însă Europa a consimțit, strategic, că are de-a face cu o încercare spectaculoasă, manifestându-și apoi încrederea că acțiunea va fi dusă la bun sfârșit, iar Olanda convinsă să renunțe la opoziție. Ceea ce nu se întâmplă – Olanda și Finlanda s-au opus, din nou, aderării pe motiv de romi și de corupție în vămi.
Vara lui 2012 complică, definitiv, lucrurile. Ațiunile intempestive ale USL, în încercarea de a-l suspenda pe Traian Băsescu, precum și reacția inadecvată a Bucureștiului față de liderii europeni, care cereau respectarea statului de drept, au dus la amplificarea opoziției Olandei și chiar a Germaniei față de intrarea României – implicit a Bulgariei – în Schengen
Sigur, liderii UE nu recunosc oficial că ar face vreo legătură directă între MCV, JAI și acceptarea noastră în spațiul Schengen, ceea ce a determinat o reacție incisivă din partea guvernului Ponta. Reprezenzanții executivului cer statelor care au rezerve legate de adoptarea unei decizii pozitive să-și motiveze poziția prin argumente clare, fundamentate pe Tratatele UE și acquis-ul Schengen în cadrul Consiliului JAI din 7 martie.
Ca și când n-am ști, cu toții, că „blindajul” tehnic nu face doi bani în lipsa „blindajului democratic”, necesar unui stat de drept, european.