Românii absoluți, călare pe țapul ispășitor

De la „omul nou” al legionarilor la „omul nou” al comuniștilor, până la „omul brand-new” al capitalismului nostru tabloid, n-aș zice că nu s-a schimbat nimic. Multe s-au schimbat, elanul însă a rămas același. Un elan euforic sub care, dacă scurmi, stă chircită speranța, așteptând vremuri mai bune.

Ăsta-i farmecul oricărei încercări de dialog, în spațiul băsesco-dâmbovițeano-pontic: în loc de argumente, umori.

Nu sunt nici analist, nici istoric, n-am nici măcar iscusința  părerologilor. Pur și simplu, fiindcă-mi țiuiau urechile de tâmpeniile recurente declanșate de Legea 217/2015, mi-am coborât cărțile din pod, cele pe care n-am crezut să le mai deschid vreodată.

Spuneți: în România n-a existat antisemitism; au existat niște  jidani, dintre care unii au fost oarecum uciși, dar și-au căutat-o cu lumânarea, ne-au exasperat cu puterea lor economică, ne-au adus în sapă de lemn; antisemiți au fost nemții lui Hitler, ungurii, francezii.

Câtă vreme istoria ne-o scriu alții, e aproape firesc să vă dați poncifurile din mână-n mână până-n zilele noastre, ca pe niște cărămizi. E greu însă de zidit cu  scuipat pe post de mortar.

De ce vorbesc doar despe Holocaust nu și despre Gulag? De parcă al doilea l-ar exonera pe primul! (O să scriu și despre ororile comunismului, v-am promis).

Legea rău întocmită 217/2015 a stârnit toate pocnitorile patriotarde. Se întreabă unii, cu falsă candoare: pe cine a omorât Radu Gyr (poet foarte talentat, n.m.)? Ba le-a dat evreilor un teatru! Le-a dat, le-a dat, când antisemitismul era instituționalizat în România, iar evreii fuseseră scoși în șuturi de peste tot, inclusiv din teatre. Se întâmpla pe vremea când pentru români pâinea costa 20 de lei, iar pentru evrei 30. Alții au găsit momentul potrivit să se victimizeze: îi interzicem prin lege pe Eliade, Noica, Cioran, Crainic, Vulcănescu? Ne trimit din nou la pușcărie dacă îi citim? Nu vă trimite nimeni nicăieri, vitejilor, nici măcar la bibliotecă.

Ce mă îngrijorează cu adevărat: că în timp ce noi ne dăm cu presupusul prin văgăunile netului, sus, la suprafață, reînvie îngrijorător mitul străinului: ne-a luat tot, dictează la noi în țară, ne ține în subdezvoltare!, nu îi convine ca România să se dezvolte etc.etc. Ne-a luat că i-am dat și încă pe nimic,  „dictează” fiindcă i-am cedat entuziaști din suveranitate.

Clasa asta politică trebuia să-și găsească un țap ispăsitor, iar românii absoluți îi țin hangul.