Tot încercând să-mi amintesc, azi-noapte am visat cuvintele unei rugăciuni. Nu le-am auzit, le-am văzut arzând, ca un titraj de foc deasupra acestei văi a umbrei morții.
Barehu („Binecuvântați”) e o rugăciune stranie: credincioșii îl binecuvântează pe Dumnezeu. Am ascultat-o de multe ori, în sinagoga din Sighet. Cantorul psalmodia: Barehu et-Adonai ha-mevorah (Binecuvântați pe Domnul, singurul binecuvântat”) și i se răspundea: Baruh Adonai ha-mevorah le-olam va-ed („Binecuvântat fie Domnul, Cel binecuvântat în veacul veacurilor”).
Iată povestea:
Odată sau niciodată, într-una dintre ultimele dimineți ale celui de-al Doilea Război Mondial, undeva în Europa, într-o sinagogă, a dat buzna un nebun agitat:
– Sssssssssssssssst! Sssssssssssst! Liiiiiiiiiiniște! Rugați-vă mai încet! O să vă audă Dumnezeu! Și, dacă vă aude, va constata că mai există evrei vii în Europa…