Rus cel serios, în carnavalul trist al politicii

Zilele din urmă l-au aruncat pe Ioan Rus, ministrul de Interne în vârtejul iscat de nesfârșitele hărțuieli din triunghiul Băsescu-Antonescu-Ponta.

Pe față, lateral sau doar insidios cei trei l-au luat în cătare pe titularul Internelor, din motivul ascuns, dar arzător că ministrul a fost consecvent în susținerea datelor pe care le-a furnizat pentru referendum, a făcut estimări realiste asupra ajustărilor, dar nu pare dispus să-și însușească fantasme despre „ajustarea corespunzătoare” a publicului elector.

„Afirmația lui Ioan Rus din 24 iulie conform căruia numărul total al cetățenilor cu drept de vot este de 18,2 milioane persoane, nu a fost adevărată”, l-a executat public și necolegial premierul Ponta pe colegul său de guvern, amânând „stabilirea responsabilităților” după pronunțarea Curții Constituționale. Președintele interimar Antonescu se spală pe mâini când este întrebat de remanierea lui Rus. Televiziunile cu dedicație ale USL se întreabă încruntat al cui om este ministrul. Iar Traian Băsescu are vise colorate cu Rus încătușat.

Ministrul de Interne rămâne rezervat în manifestări. În esență, el a furnizat cifre date de un sistem și de tocat este tocat nu pe fond, ci pe cifrele date de alții și pe unele exprimări pe care le-a avut, de felul „mini-recensământ”. „Colegii” săi de partid l-ar pune la fezandat și se zvonește că ar vrea să-l sacrifice.

Pentru că ministrul de Interne nu prea corespunde standardelor ușurele ale politicii de Dâmbovița. Este un ardelean serios, cumpătat, corect. Nu a fost parașutat în politică. A fost ministru în guvernul Năstase, un Executiv căruia i se pot reproșa multe, dar căruia i se recunosc performanțele. Când s-a retras din viața publică și-a văzut onorabil de afaceri. A revenit cu planuri solide legate de Interne și Administrație: admiterea parțială în spațiul Schengen și întărirea ministerului, prin recâștigarea încrederii în această instituție. A trecut examenul organizării fără cusur a alegerilor locale. Nici organizării referendumului nu i s-a reproșat ceva.

Doar că s-a trezit întrun soi de carnaval politic, plin de o frenezie tristă, iar cei care conduc reprezentația ar vrea în locul lui un fel de arlechin flexibil. Se pare că nimic de soi nu este tolerat să existe în umbra lui Victor Ponta și Crin Antonescu. Ioan Rus și Florin Georgescu, doi miniștri cu care poți ieși liniștit pe orice uliță simandicoasă europeană sunt personajele de rezistență ale guvernului. Dar asta nu înseamnă că sunt și priviți cu ochi buni.

Probabil acum Ioan Rus își gândește riposta. În 2010, spunea că pentru punerea în prim-planul guvernării a interesului național este „nevoie de bărbați, nu de curve”. Problema lui este că a nimerit într-un fel de bordel politic.

Domnule Rus, când se despart bărbații de femeile ușoare în politică? Sau poate că nu este nevoie. Poate că trebuie ca bărbații să rămână, femeile ușoare să se ducă și bordelul politic să dea faliment.