Șaptesprezece mii înmulțit cu treizeci, împărțit la o sută treizeci și trei, împărțit la trei sute șaizeci și cinci
Eram cu Hemingway pe dealurile verzi ale Africii, la vânătoare de antilope kudu, când – la 13.03, ora Bucureștilor – s-a rupt filmul și-a intrat publicitate electorală:
Der Präsident als ein von… Președintele, ca un von, cobora o scară somptuoasă, la capătul căreia, jos de tot, ca niște hiene vegetariene, mișunau ziariștii acreditați. Marele Om a plonjat de pe ultima treaptă direct în subiect (care o fi fost ăla). A rostit eine Rede (un speech, pe înțelesul anglofonilor din Videle), care a început fulminant: „Se aude că…”.
S-a răfuit cu Vasilica pân-a dat-o-n perfectul simplu. (De câte ori Iohannis ia la trei păzește premierul guvernului Dragnea, îmi amintesc că a desemnat-o senin, grăbit să prindă un weekend sau o vacanță sau un concediu. Ba a avut și lipsa de umor să-i ureze succes).
A trebuit să-l ascult, fiindcă n-am avut opțiunea „skip”. Guvernul PSD conduce prost, parlamentarii PSD legiferează prost (nici o noutate). Referindu-se la cât timp îi trebuie președintelui României să ia o decizie, un jurnalist a invocat „termenul rezonabil”. A fost momentul în care Klaus Iohannis a alunecat într-o comparație care l-a înghițit cu totul: „Aflăm, de exemplu, că la Senat s-a depus o solicitare de acceptare a urmăririi penale pentru o persoană, este președintele Senatului, într-o chestiune. Am așteptat un vot sau o rezoluție a Parlamentului. Ei, ce gândiți? Parlamentul, controlat de majoritatea pesedistă, a considerat că un termen rezonabil la o solicitare instituțională este în jur de 2-3 luni și au amânat dezbaterea și votul până în sesiunea din februarie. Și atunci, cu siguranță, putem cu toții să ne inspirăm de aici, dacă avem de-a face cu PSD, că un termen rezonabil poate să fie considerat și 2-3 luni de zile”.
În privința asta, Președintele nu le poate reproșa nimic pesediștilor. Dosarul lui Tăriceanu are 70 de volume – 17.000 de pagini. Un simplu calcul arată că, dacă parlamentarii ar ține ritmul de lectură al lui Iohannis (care a citit 133 de pagini într-o lună), le-ar lua 3.834,5 zile, adică vreo zece ani și jumătate. Februarie 2019 pare un termen mai rezonabil decât mai 2028.
Restul a fost scrâșnet și rânjet.