S.C. Tot ce Zboară se Mănâncă S.A. (o strategie pentru adjudecarea Tarom)

Chemați-vă rudele, vecinii și prietenii. Se vinde și Taromul! Ca s-o dăm pe bune, nu chiar tot, ci un pachețel de 20 la sută. Care – ce poa să fie? Tacâmuri, cum ar veni: aripioare, eleroane, vreo două flapsuri.

De ce-am intra și noi în licitație? 1) Ca să ne dea la televizor. 2) Ca să ascultăm Dirty Deeds Done Dirt Cheap (ACDC) cu Remus Vulpescu. 3) Să restituim poporului român voleturile de la borduri. Precizare tehnică a): nu citim „borduri”, ca Videanu, ci „borduri” (cu accent pe prima silabă, ca Henri Coandă). Precizare tehnică b): voleturile astea modifică portanța. Ce e portanța? Acel ceva care ne ține în aer.

Avem o mică problemă. Ponta nu mai vinde caietul de sarcini la persoane. Ne trebuie o firmă de specialitate. Zic să fie S.C. „Tot ce Zboară se Mănâncă” S.A. Pentru electoratul lihnit sună bine. Nu la fel de solemn ca S.C. „Proprietatea Poporului. Dreptate și Demnitate” S.A., firma lu domnu Dan, însă pentru Tarom merge. Când o să ne băgăm și la Nuclearelectrica, înregistrăm S.C. „Omu și Atomu” S.A.

Ne mai trebuie dovada că avem banii. E ca și rezolvată: o scrisoare de garanție de la Arthur Conan Doyle. E mult mai credibil pentru Chițoiu decât Ed Sanders.

Ne mai trebuie 7 saci, în care să scoatem de la bancă banii de salarii. O să înregistrăm minutul de aur în ziua când vom ieși pe pista cu o mașinută blindată tip Follow the Money, ca să plătim piloții și stewardesele.

Ce ne mai trebuie? O circumscripție electorală, cu vedere la Parlament.