Scandalul submarinelor și industria israeliană a panicii

Așa-numitul scandal al submarinelor a pornit de la o dezvăluire făcută pe postul de televiziune Canal 10, conform căreia premierul ar fi exercitat presiuni pentru achiziționarea a trei submarine în plus față de cele existente și cele deja contractate, de la compania germană ThyssenKrupp, în valoare totală de aproape un miliard și jumătate de euro. O informație în plus sublinia faptul că ThyssenKrupp are un lung palmares de șpăguiri în relațiile comerciale cu guverne străine. De notat e că afacerea a fost încheiată de avocatul personal și confidentul prim ministrului Netanyahu, în calitate de reprezentant al companiei germane.

Imediat, respectiv joia trecută, pe pagina sa de Facebook, fostul ministru al Apărării, Moshe Ya”alon, a postat următorul text: „M-am opus, într-adevăr, la creșterea dotării flotei cu trei submarine noi. Armata nu avea nevoie de ele în momentul respectiv, nici în anii următori, din motive operaționale, organizatorice și economice. Poziția mea s-a bazat pe analiza personalului profesionist, efectuată în detaliu de Armată și Ministerul Apărării. Nu știu ce s-a întreprins și ce s-a semnat după ce am părăsit Ministerul Apărării (a demisionat în mai anul acesta, n.m.), dar afirmația lui Raviv Drucker (jurnalistul de investigație de la Canal 10, n.m.) este foarte îngrijorătoare și ar trebui să conducă la o cercetare a oficialilor  implicați”.

Autoritățile au răspuns printr-o serie de comunicate seci, în care se arăta că demersul achiziționării celor trei submarine s-a desfășurat în perfectă legalitate, fără intervenții din afară, cu știința Ministerului Apărării, a Armatei și a Consiliului Național de Securitate.

Departe de a se stinge, scandalul s-a rostogolit, alimentat de informații noi și de intrarea în scenă, în afara avocatului David Shimron, a încă unui personaj: Micki Ganor, om de afaceri israelian și reprezentant al șantierului naval unde ar urma să se construiască submarinele. Cei doi ar fi încercat să mute contractul de la Marină la o firmă privată a lui Ganor.

Cabinetul premierului a făcut următoarele precizări: „Prim ministrul Netanyahu nu îl cunoaște pe Ganor și nici nu are cunoștință despre vreo legătură între acesta și domnul Shimron. Domnul Shimron nu a discutat niciodată cu premierul vreo chestiune legată de clienții săi. Singurul motiv pentru care s-a semnat un contract cu Germania au fost considerentele strategice și economice”.

Presa, cel puțin, n-a prea crezut. Astăzi, Haaretz a citat cotidianul german de afaceri Handelsblatt, care informează că Micki Ganor ar urma a primi între 10 și 30 de milioane de euro pentru că a intermediat afacerea.

În jurul prânzului, într-o întâlnire cu membri ai Likud, partidul său, Bibi a trebuit să se refere la scandalul submarinelor și la acuzația de conflict de interese care i se aduce. A fost foarte scurt: „Vreau să spun tuturor celor care se grăbesc să reducă viteza și să se calmeze. Luați piciorul de pe pedală. Voi fi prin preajmă lungă vreme. Le spun prietenilor mei din Opoziție: vreți să convingeți publicul? Prezentați atunci opinia voastră, noi o vom prezenta pe a noastră, iar publicul va decide”. Apoi, s-a lansat într-unul dintre obișnuitele atacuri la adresa presei: „Există o întreagă industrie a panicii, sub ale cărei auspicii ni se spune cât de rău e aici (…) Sunt unii care insistă constant să murdărească numele Israelului. E ceea ce eu numesc o industrie a negativității, care mereu ne arată cât de rău stau lucrurile aici, cât nu e de bine, cât de multe răutăți există. Eu spun exact contrariul. Nu e întâmplător că cei care stau în spatele industriei negativității sunt aceiași care, în fiecare săptămână, uneori zilnic, trimit baloane umplute cu aer cald. La fel se întâmplă și acum”.

Poate, dar în Knesset s-a cerut o comisie de investigare a ceea ce presa (mai puțin Israel Hayom, publicația pusă la dispoziția premierului de mogulul cazinourilor din Las Vegas) continuă să vadă în scandalul submarinelor – o afacere de corupție.