Scenariul pentru „Titanic”, varianta Teleorman

Deci, fiți atenți: el, Jack, e un tânăr sărac, frumușel și plin de energie și sex-appeal. Asta la început, în tinerețea lui din Italia. Ba nu, trebuie plasat mai aproape, ca să atragă spectatorii. Să zicem: în tinerețea lui din Teleorman.

Ei bine, un vapor foarte mare se pregătește să plece în America și el câștigă la poker un bilet la clasa a treia. Și urcă pe vapor, unde o întâlnește pe ea, frumoasă, sexy și pasageră la clasa întîi. Stați puțin, trebuie mai ancorat în realitate. Nu vaporul, subiectul.

Deci el, Jack, e mai trecut, urâțel, cu dinții stricați și mustață și fură un bilet de vapor la clasa a treia. Nu e bine. Trebuie mai cu miză, mai dur. Deci fură un bilet la clasa întâi. Tot nu e ok. Stai că știu: fură vaporul.

E perfect. Fură un vapor mare plin cu copii săraci, de la un orfelinat din Alexandria. Nu, stai că e prea tragic. Fură vaporul, dar îi aruncă pe copii în apă. Aoleo, nu! Că îmi sare în cap Coaliția pentru Copii fără Familie. Deci fură vaporul, când ăia mici erau în excursie la Grădina Zoologică. Unde singura femelă de pavian cu mantie tocmai născuse un pui chel, care semăna cu Codrin Ștefănescu. Oamenilor le plac mult animalele, vă spun! Unii chiar le votează.

În fine, Jack urcă pe vapor, face un CEx și se autoproclamă căpitan. Aici o întâlnește pe ea, Rose, o bombonică de doamnă, gospodină, cu care face un copil care se joacă cu porcii. Nu e bine, trebuie să fie cu atracție, cu dragoste.

Deci el, Jack o întâlnește pe ea, Rose, pasageră de la clasa întâi. Nu, trebuie să stârnim sentimente de milă. Era la clasa a doua. Sau la a treia? Nu.

Ea era săracă lipită pământului și călătorea ascunsă într-un butoi, în cală. E prea dur. Hai să zicem totuși că era la clasa a treia, angajată ca secretară.

Și ea se îndrăgostește brusc de el când îl vede.

Dar cine crede asta? Pe bune?

El se îndrăgostește de ea și fraudează un referendum la bord. Stai că filmul e mai lung. Fraudează un referendum și se pregătește să-l fraudeze și pe-al doilea. Nu acceptă sisteme de monitorizare a votului, pune două zile de vot, de n-a văzut nimeni așa ceva vreodată pe vapor și scoate iar scheleții de pe fundul mării la vot.

Seamănă cu pirații din Caraibe. Doar că Johnny Depp e simpatic.

La un moment dat, vaporul se ciocnește de un aisberg. Stai că n-avem atâta gheață, nici dacă ne-o furnizează căpitanul fără flotă, Băsescu. Mai bine vaporul se ciocnește de un munte. Da, dar ce fel de munte? De scumpiri, zic. La curent, la gaze, la benzină, la noile taxe de poluare.

Am impresia că devine prea dur, totuși. Oricum, echipajul vaporului a sărit demult în apă – cei care știau să înoate și să muncească – și au ieșit toți la liman. Au mai rămas la bord doar bătrânii care votează ce le zice Jack, popii, că trai mai bun nu există și bugetarii – îmbarcați pe vapor cu tichete de vacanță pomană.

Mai bine vaporul se lovește de un munte de prostie. O să-i zicem Vârful Rodica. Sau Vasilica? Mai bine Veorica.

Și vaporul se rupe în două: ăia care cred în căsătoria între un bărbat și o sirenă și cei care cred că oricum, ne scufundăm. Între timp, orchestra cântă, în timp ce apa inundă puntea. Nu e bine, trebuie ceva mai tradițional.

Între timp, taraful cu Salam cântă, ba nu, se jeluiește, în timp ce apa din fântânile scumpe a lui Firea inundă puntea. Atunci toată lumea sare în apă, ca să scape. În afară, bineînțeles de Mazăre, Ghiță și Udrea, care pleacă liniștiți cu bărcile în insule exotice.

Secvența finală: Jack și Rose plutesc pe o ușă. Ba nu. Plutesc pe un teanc de bani căutați de OLAF, oficiul european de spălare a banilor în apă de mare. Și Jack își dă drumul și se scufundă, ca să scape Rose cu viață. Nee, e prea incredibil.

Jack o împinge cu piciorul pe Rose și cumpără cu banii furați un yacht cu care fuge în Brazilia. Sfârșit.