Scene de groază cu Liviu, Klaus, Tudorel și Augustin

Pentru noaptea de Halloween, președintele Liviu pregătise zeci de cearșafuri găurite, dovleci uriași și măști hidoase, numai bune să-i bage-n sperieți pe cei mai slabi de înger. Doctorița Gabriela ar fi vrut să se costumeze în „doamna cu coasa”, să-și tragă o glugă neagră peste ochi și un piercing în nas, însă șeful spitalului i-a dat asigurări că nu era nevoie, oricum figura femeii avea darul de a speria copiii, trebuia doar să nu exagereze cu machiajul.

Asistenta Olguța își găsise o mătură și un costum de baie transparent, cu un cap de mort desenat pe bikini, citise în Harry Potter că putea deveni vrăjitoare dacă în noaptea de Halloween făcea sex cu un vârcolac și sărea capra peste două morminte. Își dorea puteri magice, supranaturale, cât să dizolve parchetele și să pună tunurile de apă pe procurorii care îi făcuseră viața un calvar.

Imediat după miezul nopții, cimitirul de pe acoperișul spitalului fu luminat feeric, ca de sărbătoare (cu becuri led, ecologice) în așteptarea mega-petrecerii. Zece infirmiere de la Secția Electroșocuri se dezbrăcaseră în pielea goală și dansau lasciv în jurul unor cruci din lemn de pe aleea principală. Își desenaseră pe piept schelete de pisici birmaneze și mesaje naționaliste menite să-i sperie pe doctorii de la Bruxelles: #roexit, #fuckoffue, respectiv #romaniafirst.

Pentru că de mult nu mai reușea să înspăimânte pe nimeni, Klaus își luase inima-n dinți și îi ceruse lui Traian permisiunea de a purta o mască din latex cu figura marinarului. Doar așa spera să-i facă să tremure măcar pe maidanezii de la Salonul 3, pe care Traian îi altoia cu dosul palmei peste bot ori de câte ori săreau să-l muște de fund.

Când am coborât din lift în apropierea porții cimitirului, președintele Liviu și doctorul Tudorel abia ieșiseră din sicrie, purtau pijamale negre și dinți de vampir, păreau la fel de înfricoșători ca doi pensionari care jucau table în Cișmigiu. De undeva de după morminte apăruseră și doctorița Codruța împreună cu procurorul general Augustin. Echipați în zombi, știau că pentru ei era ultima petrecere de Halloween înainte ca șefii spitalului să-i mute, definitiv, la salonul fără clanță. Aveau câte un topor înfipt în cap și mergeau șchiopătând, își târau, practic, piciorul stâng, cu ochii flămânzi, ieșiți din orbite, în căutarea victimelor de altădată.

Augustin se opri în dreptul unei cripte, își smulse toporul din cap și îl lovi pe Tudorel, retezându-i mâna ca pe-un baton de salam băgat la ghilotină. În loc să riposteze, doctorul izbucni în râs, se așteptase la un atac, însă se știa cu imunitatea puternică (și, în plus, băuse doi litri de sânge grupa zero pozitiv, chiar înainte de petrecere). Își spuse că, în calitate de vampir, nu-l putea doborî un amărât de zombi, fie el și procuror general.

Cu masca lui Traian pe figură, Klaus reușise s-o bage-n sperieți doar pe Viorica, de la salonul 20-20, îi arătase pe telefonul mobil un filmuleț mai vechi cu adevăratul Traian și consiliera lui surprinși într-un moment de maximă intimitate, în spălătoria de rufe de la Cotroceni, apoi îi propusese femeii să-i imite pe cei doi, într-o groapă proaspăt săpată lângă Biserica Sfinților Freud și Jung.

Petrecerea de Halloween transmisă în direct de postul Demențial TV se apropia de momentul culminant. Conducerea spitalului organizase totul cu un singur scop, pacienții aveau să fie îngroziți de grozăviile văzute la televizor, aveau să devină și mai anxioși, și mai temători pentru viețile lor. Consecințele păreau inevitabile: deturnarea atenției de la adevăratele probleme ale spitalului, autoreprimarea oricăror nemulțumiri, a oricăror imbolduri de a protesta și de a răsturna, astfel, regimul opresiv.

Costumat într-un înger alb cu aripioare (în semn de adâncă prețuire pentru colonelul în alb din Piața Victoriei), doctorul Codrin nimerise întâmplător în cimitir. Ar fi vrut să discute cu colegii, într-o cârciumă frecventată de minoritățile LGBT, despre culisele respingerii moțiunii împotriva lui Tudorel și despre viitorul incert al acestuia în cadrul Coaliției.

Plictisit, bărbatul se străduia să umfle un balon cu gura asistentei Olguța (pe care o ținea de păr ca pe-o pacientă agresată sexual, de la Asociația #Metoo).

– Suflă Olguța, suflă! Hai, mai cu talent, că ne prinde zorii zilei!

La un semn al președintelui Liviu, zece porci mistreți (uriași, flămânzi și neatinși de pesta africană) fură eliberați în mijlocul cimitirului. Începea marea vânătoare. Începea spectacolul. Măcelul de Halloween. Strecurându-se printre morminte cu drujba în mână, Liviu spintecă primul animal care-i ieși în cale, împroșcându-i sângele pe camera de luat vederi. Tupilată după o cruce mare, din marmură, Viorica aplaudă momentul și fluieră cu două degete, ca pe stadion. Alți porci căzură apoi la datorie, mușcați de gât de cei doi zombi de la parchete. La rândul lor, porcii se transformară în vârcolaci și începură să le vâneze pe infirmierele care dansau în pielea goală. Scenele de groază ajunseră la apogeu când asistenta Olguța, călare pe unul dintre animale, îi înfipse cuțitul în spate, porcul frână brusc din goana lui haotică, iar femeia fu catapultată prin aer, peste patru morminte, transformându-se instantaneu în vrăjitoare.

În plin măcel, reporterița Andreea de la Demențial TV îi băgă microfonul în gură președintelui Liviu.

– Dacă ne puteți spune câteva cuvinte, vă rugăm, despre procedura de demitere a procurorului general. Cine are dreptate: Tudorel sau Augustin? Îl veți remania pe Tudorel?

Șeful spitalului rămase, o clipă, interzis, cu drujba ridicată în aer. Șiroaie de sânge porcin încă se prelingeau pe lanțul ferăstrăului profesional Husqvarna cu motor pe benzină, de 5,6 CP și 9600 de rotații pe minut.

– Ce dracu’, fetițo, n-am liniște nici măcar aici, în cimitir?! Hai în baie, dacă vrei să-ți explic procedura pe îndelete.

Apoi tresări puternic când Klaus îi sparse la ureche balonul pe care, cu câteva clipe mai înainte, îl smulsese din mâna doctorului Codrin.

– Ha, ha, ha, te-am speriat, băi Liviule. Nu te-am împușcat, de data asta. Happy Halloween!

(va urma)