Scrisoare către Bjorn: Piedone sau Breivik?

Dragă Bjorn,

Știrea că o instanță din Oslo i-a admis parțial plângerea criminalului Anders Breivik, ordonând ca regimul izolat de detenție al acestuia să fie oprit, pentru că îi încalcă drepturile fundamentale, a venit ca un pumn în plex pentru mulți norvegieni, dar și pentru mulți români activi pe Facebook: „Norvegienii ăștia-s tâmpiți” sau varianta mai necontondentă „norvegienii ăștia…”.

În 2011, Breivik a vânat cu arma automată tinerii prezenți la un congres de vară al  unui partid norvegian de stânga, pe Insula Utoya, ucigând 69, asta după ce mai omorâse 8 persoane aruncând în aer un autoturism, în Oslo, unul dintre motive fiind permisivitatea clasei politice față de imigranți.

Cinci ani mai târziu, vine o judecătoare și zice: dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman „este o valoare fundamentală într-o societate democratică”, iar asta „se aplică și teroriștilor și criminalilor”. Ea a considerat că regimul de detenție al lui Breivik, care stătea 22-23 de ore pe zi izolat în camera sa, este inuman, ba mai mult, că nu este aplicat nici unui alt deținut din Norvegia, indiferent de crima comisă. A fost interpretat deci ca o „extra-pedeapsă”, conform BBC.

Păi nu-s norvegienii tâmpiți? Ca să adaugi și o insultă palmei date de judecătoare, ai venit tu, Bjorn Ihler, supraviețuitor de pe Insula Utoya și zici pe Twitter-ul tău de norvegian căzut din Lună: „Faptul că instanța a decis în favoarea lui Breivik este un semn că avem un sistem de justiție funcțional, care respectă drepturile omului chiar și în condiții extreme”.

Bjorn Ihler, ai avut arma lui Breivik țintită asupra ta, în 2011, pe Utoya, doar că spre norocul tău criminalul a ratat. Și acum spui asta? Iar fanii te susțin și te admiră pentru tăria de care dai dovadă când spui aceste lucruri?

Îți scrie unul pe Twitter: „De ce nu-i trageți un glonț în cap fu…tului ăla?„. Iar tu Bjorn, ca un apostol coborât pe Pământ, îi răspunzi calm: „Asta le-a făcut el prietenilor mei și a vrut să-mi facă mie. Nu vreau să mă cobor la nivelul lui și nici să îl las să îmi definească comportamentul”.

Cine te crezi, băi Bjorn? Iisus? Nu, nu așa se face. Păi, hai să-ți explicăm noi cum se face treaba în sectorul 4, în acest Oslo al României numit București, unde mai întâi vorbești și apoi gândești sau în care mai întâi tragi și apoi pui întrebările.

Am avut și noi o Utoya a noastră, pe undeva printr-o fostă fabrică de adidași părăginită, doar că acolo, în clubul Colectiv, nu a tras nimeni cu pușca automată, ci a luat foc. Au murit, arși de vii sau mai târziu, din cauza rănilor și intoxicațiilor provocate de incendiu, 64 de oameni, la fel de tineri și de lipsiți de vină ca și norvegienii de pe Utoya.

Doar că la noi nu e nimeni condamnat încă pentru această neglijență criminală, pe care unii o numesc chiar crimă cu premeditare, privind la viermuiala ilegală și total nesigură pe care au oblăduit-o autoritățile în cluburile din București, inclusiv în Colectiv. Totuși, fostul primar al sectorului 4, unde funcționa ilegal clubul Colectiv, Cristian Popescu Piedone, vrea să candideze din nou pentru acest post, după ce și-a dat demisia în urma tragediei, spunând că e distrus de nu mai poate și că se retrage din politică.

Unii zic că e un porc, și asta nu doar pentru că nu îl ajută fizicul, ci pentru că a promis ceva, iar acum are tupeul să vină și să facă tocmai pe dos, după ce trupurile acelea nevinovate și cenușa aia nenorocită nici nu s-au răcit bine. Îi scriu cu vopsea „criminalul” pe sediul de campanie. Și bine fac că protestează și că îi strigă în față ce ar trebui să vadă și singur.

Piedone e urmărit penal pentru abuz în serviciu și fals intelectual, pentru că autorizațiile de funcționare ale clubului Colectiv nu respectau legile privind securitatea la incendii, dar procurorii nici nu au apucat în jumătate de an măcar să încheie ancheta și să-l trimită în judecată. Nici ancheta în cazul patronilor Colectiv, care au acceptat să pună în pericol zi de zi viața clienților lor, nu s-a încheiat, dar măcar ei nu candidează la Primărie. Pe pompierii care trebuia să controleze clubul și s-au făcut că plouă până a luat foc i-au trimis în judecată procurorii, dar le-a dat judecătorul cu dosarul în cap. Cică să-l refacă, că e cam anapoda.

Emoția e mare, Bjorn, cum o fi fost și la voi după Utoya, iar mulți români ar vrea să-i interzicem lui Piedone să candideze. Părinții celor care au murit în Colectiv au încercat să-l oprească în instanță, însă judecătorul le-a zis că nicio candidatură nu poate fi respinsă pe considerente de moralitate (adică dacă ești nesimțit și nu stai în colțul tău până se termină toată tărășenia, așa cum ai declarat inițial), asta fac cetățenii la vot.

Un avocat deștept l-a atacat însă pe Piedone la semnăturile de susținere a candidaturii și l-a prins că jumătate erau cam în neregulă, așa că instanța l-a trimis de data aceasta la plimbare pe Piedone. Dar el tot nu ne lasă: strânge alte semnături și se încăpățânează să zică că e dreptul lui garantat de Constituție să candideze, iar lumea să-l voteze sau să-l trimită la plimbare. Știu, Bjorn, voi norvegienii ați zice că are dreptate, chit că e un ipocrit.

În treacăt fie spus, Bjorn, tare aș vrea să văd acest activism civic, de bun augur, față de listele de semnături ale fiecărui candidat, măcar la București, ca să o cârmim și noi mai spre Oslo, așa.

Dragă Bjorn, un judecător le-a explicat deja românilor, cam în același spirit cu al magistratului vostru: „Legea nu prevede drept condiție de admisibilitate a candidaturii buna reputație a candidatului și nici nu ar putea stipula o asemenea condiție, întrucât într-un stat democratic fiecare cetățean cu drept de vot poate, conform aprecierii sale subiective, să voteze un anumit candidat sau să se abțină de la a-l vota„.

Dar ei în durerea și furia lor nu vor să înțeleagă că un nenorocit, oricare ar fi el, trebuie sancționat la vot sau de justiție, nu înaintea lui și nici în afara ei, prin interdicții care nu se bazează decât pe repulsia față de o responsabilitate deocamdată morală (căci legal încă nu a stabilit nimeni că a încălcat ceva) pentru un carnagiu. Pentru că dacă ar fi cum vor ei, am lua-o cătinel spre Congo, vorba altui mare infractor român în viață, nu spre Oslo.

Bjorn, trebuie să ne înțelegi însă și tu, pentru că aici în România avem primari care au câștigat alegerile chiar și din arest preventiv. Uite, pe Vanghelie săracul nu îl contestă nimeni la semnături sau măcar la șoriciul de pe obraz, că în sector la el n-a ars nimeni de viu. El doar cică a furat niște zeci de milioane de euro. De Adrian Severin ce să-ți mai povestesc. Oameni suntem: a fost prins cu rața-n gură în Parlamentul European, doar n-a dat în cap „la oameni” pe stradă. Ce-i drept, nici pe ei nu i-a condamnat încă definitiv justiția, deși sunt în stadii mai avansate decât Piedone, căruia îi spargem acum capul de pereții Facebook-ului.

Deci, dragă Bjorn, să nu te mai rețin: cum le explici românilor că democrația și drepturile nu funcționează doar când le convine lor? Oricât de tare ar durea asta?