Peste 37.000 de tineri din promoția 2015 s-au culcat luni noapte absolvenți de liceu și s-au trezi marți dimineață pe listele celor respinși la Bac. Statutul lor s-a schimbat, iar viitorul, acum tulbure, își amână promisiunile pe un termen ce pare nedeterminat. În momentul în care dumneavoastră citiți aceste rânduri, unii dintre ei își înghit lacrimile și simt gustul amar al eșecului, alții bravează cu un gol în stomac la o țigară cu prietenii, alții își găsesc consolare făcându-și culcuș în pătura groasă a celor picați și, de multe ori, aceeași persoană le face pe toate trei.
Cei 37.000 de adolescenți de mai sus și alți 16.000 de tineri din promoțiile anterioare care au fost respinși din nou la examenul de maturitate au de trecut printr-o încercare grea: să-și gestioneze la nivel individual eșecul, într-o lume care e în stare să le aplice de acum eticheta de „ratați” chiar dacă mai au 70 de ani de trăit și cine știe câte scenarii de viață înainte. O lume care preferă să-și întoarcă privirea atunci când aceste eșecuri individuale adunate arată proporțiile eșecului colectiv. O lume de oameni în toată firea, care au trecut prin atâtea, au avut atâtea căderi și reveniri, încât nu se poate să nu simtă în adâncul lor că doar moartea este singurul lucru ireparabil. O lume care, paradoxal, știe că de felul în care îți gestionezi înfrângerile și în care înveți din greșeli depinde, de fapt, atât succesul unui individ, cât și al unei țări. Știe, dar nu face nimic pentru a-i ajuta pe cei ajunși în impas să facă față înfrângerilor.
Dacă ar fi să-i am în față pe tinerii care au picat acum Bac-ul, le-aș spune, indiferent care ar fi povestea lor: Dragii mei, acest lucru care tocmai s-a întâmplat este, într-adevăr, în măsură să vă amenințe viitorul. Apărați-l! Vă stă în putere și faceți-o cu încredere deplină, înspre binele vostru și al celor care vă vor însoți pe parcursul vieții. Pe unii dintre ei nici nu i-ați cunoscut încă, dar vor fi oamenii a căror fericire va ajunge să depindă de a voastră. Nu vă prefaceți că nimic nu s-a întâmplat, nu vă consolați că au pățit-o și alții. Acest lucru nu o să vă ajute cu nimic nici acum, nici mai târziu. Sunteți mai buni de atât. Refuzați să vă lăsați pradă amărăciunii, nu lăsați vinovăția, rușinea și disperarea să vă copleșească. Sunteți fiecare inteligent în felul vostru, aveți calitățile și darurile voastre și cu puțin efort, le puteți face să strălucească. Nu v-ați născut degeaba pe acest pământ, iar clipele de încercare prin care treceți acum aduc cu ele și o mare șansă. Aceea de a vă gândi cu adevărat la rolul vostru în această lume, la lucrurile pe care le puteți face, la vulnerabilitățile pe care trebuie să le depășiți. Dacă ați fi copiat și nimeni nu v-ar fi prins, dacă ați fi luat Bac-ul cu media 6,01, v-ar fi fost acum mai ușor. Dar poate nu v-ați fi gândit niciodată la cine sunteți și ce vă poate face mai puternici. Dacă vă vedeți mai departe la facultate, gândiți-vă bine la care și de ce credeți că vi se potrivește. Începeți să citiți, să învățați, rugați-vă foștii profesori să vă ajute, frecventați orice ore de pregătire suplimentară pentru Bacalaureat care se țin în licee. Dacă simțiți că nu vi se potrivesc aceste pretenții universitare pe care sistemul românesc le are de la toată lumea, indiferent de aptitudinile unui elev sau altul, gândiți-vă la ceea ce puteți face voi cel mai bine. Vă puteți găsi o meserie valoroasă, care vă poate aduce, dacă o faceți bine, și câștiguri financiare, și respectul celorlalți. Refuzați însă cu îndârjire să alegeți calea ușoară și faceți efortul de a investi în acest fel în voi. Acest lucru vă va aduce mai mult decât vă imaginați acum. Și, dacă vă simțiți împovărați, nu vă sfiiți să cereți ajutor de la părinți, rude, profesori. Veți găsi mâini întinse, iar unii dintre voi vor găsi brațe iubitoare care v-ar ridica până la soare dacă ar putea. Sprijiniți-vă de ele, dar ridicați-vă singuri!