Este ultima zi de înscriere și, la sfârșitul ei, opinia publică ar trebui să știe cine se încumetă să candideze la funcția de procuror general și la cea de șef al DNA. Nu sunt însă mulți doritori. Din această cauză, Ministerul Justiției a fost nevoit să prelungească cu două săptămâni termenele de depunere a dosarelor și de selecție a candidaților, numele înlocuitorilor Codruței Kovesi și lui Daniel Morar urmând să fie cunoscute abia la data de 1 noiembrie. Până astăzi însă, doar patru magistrați își declaraseră intenția de a participa la examen: procurorul din Târgu Jiu, Gheorghe Moța, și Tiberiu Nițu, fost adjunct al procurorului republicii, pentru Parchetul General, doamna Kovesi și procurorul clujean Ioan Irimie pentru Direcția Națională Anticorupție. Dacă nu cade o ploaie de candidaturi până la închiderea ghișeului, ministrul Justiției, Mona Pivniceru, nu are ce tria. De fapt, toți cei patru aspiranți trebuie neapărat să rămână în cărți pentru a crea impresia că posturile au fost ocupate prin concurs.
De ce atâta lipsă de entuziasm pentru ocuparea celor mai importante funcții din sistemul judiciar? Unii magistrați s-ar putea să nu se califice, adică să nu îndeplinească criteriile expuse pe pagina de Internet a Ministerului Justiției. Li se cere să aibă solide cunoștințe profesionale și manageriale, spirit de echipă, capacitate de organizare, de „analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung”, să se adapteze rapid, să fie iuți în luarea deciziilor, în continuă perfecționare, buni colegi, abili comunicatori, să aibă o conduită exemplară, să fie integri, motivați și rezistenți la stres. Ei vor depune, de asemenea, un proiect propriu, cuprinzând viziunea lor despre instituție, obiectivele propuse și modul în care vor să conducă. Se conturează, astfel, portretul procurorului șef ideal, care pe unii i-ar putea intimida. Din toată înșiruirea aceea de virtuți, pe care, în realitate, nimeni nu le cumulează, una se va dovedi esențială – rezistența la stres.
Dintre toți magistrații, procurorul general și șeful DNA suportă cel mai înalt nivel de presiune exterioară. Ea vine de la opinia publică, pe de o parte, care vrea să-i vadă după gratii pe marii infractori și pe corupți, iar, pe de alta, de la clasa politică, neîmpăcată cu ideea că nu mai este deasupra legii. Nu există client al DNA, care să nu se fi plâns că este victima politică a cuiva, iar procurorii anticorupție sunt niște unelte. Apogeul denigrării a fost atins în ultimele două luni, când premierul Victor Ponta a vorbit despre procurorii „staliniști” și, împreună cu Crin Antonescu, și-a propus să se autodenunțe la Parchet în semn de solidaritate cu Liviu Dragnea, anchetat pentru fraudarea referendumului. Parchetul General și DNA reprezentau, pentru liderii USL, bastioane ale președintelui Băsescu, așa că au făcut din schimbarea conducerii numite de acesta o prioritate și o datorie. Interimarii numiți de Kovesi și Morar nu-i plac premierului, care o presează pe dna Pivniceru să nu cadă în „capcana interimatului” și să țină concursul. După astfel de intervenții publice candidații știu la ce să se aștepte. Dacă vor să slujească exclusiv dreptatea, nu și pe altcineva, atunci să se aștepte la mult stres, fiindcă USL asta le promite.