„Lucrările” Comisiei de Apărare din Camera Deputaților (un simulacru) au exemplificat, deplin, într-o confruntare pe echipe, esența întrebării: „Vrei mărul mic sau nimic?”. Sigur, întrebare a fost pusă, și în acest caz, de majoritate, minorității.
În general, premisele „confruntării” au fost aceleași dintotdeauna: „Bă, ciocul mic, că acuma noi suntem la putere!”.
Astfel, la ședința comisiei, acolo unde avea să să dezbată, în cadru oficial, tema violențelor nebunești, practicate de jandarmi la mitingul din 10 august, s-a prezentat, aproape intempestiv (aș spune), ministrul Carmen Dan, împreună cu echipa sa „de răspundere” la întrebări.
Personal cred că șefa MAI s-a prezentat la fața locului din motive de make-up politic, unde, după ce imaginea i-a fost șifonată de evenimente, s-a programat, pentru ca șeful comisiei, deputatul Dorel Căprar – un om agreabil, deosebit, voluminos, „tuns ras”, gros în ceafă și mușchi de oțel, (fără tatuaje) și cu o voce care depășea, cu mult, pragul celor 60 decibeli admiși, uzual – să i-o „calce” la loc, cu puterea vocii.
Ei bine, cum încerca vreun opozant parlamentar să articuleze o întrebare, deputatul acesta îi și băga pumnul său mare, de decibeli, în gură. Ridica vocea până-n tencuiala tavanului (de unde se desprindeau vagi „funigei” de nisip cernut), îl îndemna să întrebe numai și numai când permitea dumnealui, îl oprea tot când voia, îl ironiza, îl ridiculiza, mă rog, îți dădea impresia că revezi, la vârful comisiei, namila teroristă dintr-a VII-a, care-ți umplea capul cu castane, în urmă cu decenii, când tu erai, cu chiu cu vai, abia într-a IV-a.
Revenind la „neinvitata” comisiei – după cum, chiar ea a mărturisit că este -, putem spune că a răspuns cu aplomb și inventivitate frânturilor de întrebare care au scăpat de bariera sonoră, venind dinspre cei mai curajoși parlamentari ai Opoziției.
„Noi nu am venit la comisie în baza unei invitații oficiale – a spus Dan. Noi am venit în ideea că poate astăzi vom avea cvorum și noi vă vom putea expune aspectele pe care le considerați relevante. (…) Pentru a da cât mai multe amănunte, intrăm în raport, dar eu precizez că nu răspund la întrebările tehnice pentru că nu ministrul le-a coordonat„.
Și, totuși, de ce a venit ministrul? „Bineînțeles, pentru a răspunde la anumite întrebări. (…) Dar la întrebările tehnice este normal să răspundă specialiștii. De aceea Raed Arafat este lângă mine. La orice alte subiecte pe care le vom discuta pe baza raportului, am precizat că avem toată transparența cu condiția să îndeplinim procedura legală„. Adică?! Adică să plece presa din sală, și, odată cu ea, toți cei necertificați ORNISS, întrucât „Raportul” este strict secret!!
Super! Cum s-ar spune, ne-am luptat în draci, până săptămâna trecută, să desecretizăm secretele societății, iar acum, când am pus țara în headline, în toată presa lumii, după „șoc-și-groaza” din Victoriei, am pus și penalele jandarmeriei – cică vreo șase nefericiți cu indicative ascunse de niște izolirband negru, chipurile pentru că era reorganizare în prăvălie și se-ncurcaseră „cifrele cu numerele-ntre ele” – la strict secret.
O, țară distrusă, plină de umor…