De ochii lumii, PSD afișează optimism, încredere în sine și calm, dar, înlăuntru, starea de spirit este alta. Pentru prima dată, aleșii săi simt că partidul nu-i mai poate proteja de justiție și se tem. „Cred că acest an este cel mai greu dintre toți anii de până acum (plin de abuzuri, persecuții politice, calomnii, nedreptăți, trădări și dezamăgiri) – dar și miza sa este enormă!”, s-a lamentat însuși președintele pesedist Victor Ponta, într-o postare pe Facebook. Făcea, aici, referire la „trădările” și „dezamăgirile” aduse de liberali, care au ales să se desprindă de partidul împreună cu care au câștigat alegerile parlamentare, dar restul suferințelor – cele acute – erau provocate de DNA. Aceasta din urmă operează pe viu, iar intervențiile sale, făcute fără grijă față de pacient, se soldează cu sechele ce afectează capacitatea de locomoție electorală a partidului. În aceste condiții, victoria absolută, pe care PSD și-o dorește la europarlamentarele și prezidențialele de anul acesta, stă sub semnul întrebării.
Șefii de consilii și primarii anchetați ori trimiși în judecată provin din „județele roșii”, unde PSD a câștigat localele în 2012 și, împreună cu liberalii în USL, parlamentarele din toamna aceluiași an. În Mehedințiul lui Adrian Duicu, de exemplu, USL a luat toate mandatele de deputat și senator, în Dolj, Argeș, Prahova, Buzău, Brăila, Giurgiu, Costanța – ca să nu le înșir decât pe acelea unde aleșii pesediști au probleme – rupând gura adversarilor cu scoruri între 58 și 71 la sută.
Astfel de rezultate au fost posibile și datorită mobilizării electoratului la vot, operațiune la comanda căreia s-a aflat PSD, mai harnic, mai organizat și mai experimentat decât PNL. Ca oamenii să fie scoși din casă și mânați să voteze este nevoie de o rețea județeană bine rodată, formată din primari, consilieri de comune, șefi de deconcentrate, clienți zonali ai partidului etc., care să răspundă la ordinele liderului local, un Duicu, un Nicolescu sau un Mazăre, inșii cu pixul în care stau banii publici, vorba lui Mischie, cu relațiile la Palatul Victoria și cu puterea. Secerându-i rând pe rând pe aceștia din urmă și pe o parte dintre partenerii lor, procurorii au făcut pagube colaterale însemnate, rețelele electorale decapitate începând să se destrame. Refacerea acestora sau turarea lor până la obținerea randamentului corespunzător este imposibilă, șefii locali îngrijindu-se mai curând de propria lor piele, decât de trimiterea cât mai multor pesediști la Bruxelles. Aceasta nu înseamnă că PSD, care rămâne cel mai mare partid, va pierde europarlamentarele, ci ar putea să nu atingă scorul dorit, de 35 la sută.
Partidul de guvernământ își va concentra însă toate resursele și energia pe scrutinul prezidențial, încercând să-și refacă rețelele electorale scurtcircuitate, fără de care șansele lui Victor Ponta de a fi ales scad simțitor. Nu cred că, dată fiind miza – cucerirea puterii totale, pe care pesediștii nu au mai gustat-o din 2004 -, va exista baron penal, care să stea cu mâinile în sân. Victoria „șefului cel mare” în bătălia „ultimă și vitală”, cum o numea acesta, este singura lor șansă de a scăpa.