„Serviciile au subordonat fiscul și justiția, au decis cine trebuie să moară și cine să trăiască”

Se apropiau alegerile și cele trei principale tabere aflate în conflict ideologic dispuneau de unelte disproporționate de propagandă. Conducerea spitalului avea la dispoziție postul Demențial TV. Mai departe, liderii Dan și Dacian mizau pe rețeaua Madbook, în timp ce apropiații grupării Klaus-Ludovic încropiseră televiziunea Sănătatea TV. Emiteau clandestin dintr-un studio aflat pe acoperișul spitalului, într-o criptă din cimitir. Ca să urmărească emisiunea preferată simpatizanții Statului Paralel își făcuseră antene speciale din două furculițe furate de la cantină și o pereche de chiloți de damă mărimea 42. Le scoseseră afară, la geam, așa că pentru orice observator neavizat era ușor să-și dea seama în care dintre saloane se aflau prietenii lui Klaus.

Personal, nu agream niciunul dintre posturile TV. Mi se păreau la fel de nocive pentru echilibrul psihic (și așa fragil) al oricărui telespectator. Ambele angajaseră comentatori fără scrupule, dispuși să încalce nu doar reguli elementare de etică profesională, dar și propriile principii (în cazul, fericit, în care le-ar fi avut vreodată). Propaganda mincinoasă devenise cutumă, nicidecum excepție. Scopul final era unul singur: preluarea conducerii spitalului cu orice preț.

Ca să dea aparența unei normalități, a unui echilibru, președintele Liviu acceptase tacit să emită și postul Sănătatea TV, deși îi stătea în puteri să-l închidă în doi timpi și trei mișcări. Pentru șeful Micului Pentagon era benefic ca dușmanul să se exprime liber. Să fie văzut în carne și oase. Să atace sub centură și să-și dea arama pe față. Doar așa îi putea ține în priză și mobiliza pe proprii simpatizanți – arătându-le cât de pervers, cinic și nemilos era inamicul.

Existau pacienți care se uitau, non-stop, la același post TV. Ca atare, nu aflau decât o singură fațetă a adevărului, cea mai apropiată de convingerile lor. Iar fațeta aia era, în plus, mult distorsionată. Talk-show-urile deveneau, inevitabil, anoste, foarte plictisitoare în lipsa unor opinii contrare celor lansate de invitați.

Ideea președintelui Liviu de a organiza, în premieră, o dezbatere la care să participe moderatori de la ambele televiziuni fusese primită cu entuziasm. Urma ca eu să prezint mega-show-ul aparent imposibil de realizat, dar extrem de incitant pentru pacienții Micului Pentagon.

Pe un teren neutru, studioul TV înfiripat în doar 24 de ore era supraaglomerat. Din partea Demențial TV veniseră comentatorii Mihai și Mugur, în timp ce Sănătatea TV miza pe carisma lui Rareș și prezența de spirit a Denisei. În gradene luaseră loc invitații: președintele Liviu, Viorica, dr. Tudorel, dr. Carmen, asistenta Olguța, dr. Darius, pacienții Klaus, Ludovic, Dan, Dacian, Cosette, Traian și Victor.

După calupul de publicitate, regizorul de emisie îmi suflă în căști că a venit momentul să intru în direct.

O fac cu aplomb:

― Stimați doctori, dragi pacienți, astăzi avem o emisiune specială. Am reușit să aducem în același studio două tabere care, deși nu o recunosc explicit, se dușmănesc de moarte. Vrem să aflăm ce anume îi desparte și dacă există o mică șansă de reconciliere în interesul general al spitalului nostru. Conform tragerii la sorți, primul cuvânt îl au invitații de la Demențial TV. Mihai, Mugur, vă rog.

Discret, îi trag un cot lui Mugur, care se aplecase sub masă cu un singur scop: să se uite sub fusta Denisei. Până se dezmeticește, intervine colegul său, Mihai.

― Din punctul nostru de vedere, problema este simplă. Cu sprijinul diplomației occidentale și al unor servicii secrete din afară s-a dorit îngenuncherea mediului privat autohton, eliminarea magnaților locali pentru a li se face loc mafioților cu gulere albe din multinaționale. S-a trecut la înlocuirea doctorilor patrioți cu cei vânduți intereselor străine…

Din gradene, Victor huiduie copios. Se ridică și face semne obscene.

Mugur îl apostrofează:

― Apropo, Victore, și tu ai pus umărul la statul polițienesc. Nu degeaba ești pacient acoperit. După ce-ai furat cot la cot cu Sebi, te-au șantajat serviciile, așa că le-ai trimis pe capul amicului tău, ca să-i facă de petrecanie… Și lui, și altor patrioți.

În replică, Victor îi aruncă două roșii în plină figură. Intervin ca să calmez spiritele. Ratingul emisiunii doboară toate recordurile. Denise a intrat și ea sub masă, vrea să regleze conturile cu Mugur. O aud cum țipă.

― Dacă îmi permiteți și mie, îndrăznește Rareș, cumva timorat. Acești mercenari de la Demențial TV sunt plătiți ca să-i facă pe plac președintelui Liviu. Nu am absolut niciun dubiu. Furtul este furt, ca să fie clar! Așa cum spunea marele nostru înaintaș, liberalul Brătianu, la spital avem nevoie de o cârmuire a demnității și a cinstei.

Transpirat, cu fața roșie, Mugur scapă din mâinile Denisei și iese la timp de sub masă. Îl privește pe Rareș de sus, cu un aer superior.

― Uite cine vorbește despre furt! Omul care funcționează într-o televiziune plină de datorii. Mă întreb când o să plătiți curentul, apa și căldura furate din cimitirul spitalului.

― Nu-i treaba ta! Denisa, te rog închide-i gura. Fraierul ăsta debitează numai prostii.

Încerc să păstrez dialogul în limitele decenței.

― Stimați invitați, fără injurii, please!

Îl văd pe Mihai pregătit să-i dea o replică tăioasă lui Rareș. Se descheie la nasturii de sus ai pijamalei, trage pe nas o linie de substanțe psihotrope și reia ofensiva:

― Serviciile s-au băgat cu cizmele în viața noastră privată. Au subordonat fiscul și justiția, pe urmă au decis cine trebuie să moară și cine să trăiască. În spitalul ăsta, toți am furat: pijamale, halate, medicamente, mâncare, ce ne-a căzut la mână. Pentru că așa sunt legile, proaste. Și pentru că a fost multă sărăcie după 50 de ani de comunism. Dar mă întreb de ce serviciile au acționat selectiv și au decapitat doar pe cine au vrut ele. Și ce caută armata, ce caută agenții secreți în dosare de abuz în serviciu? Poate ar vrea să se bage și la divorțuri, nu-i așa, Rareș? Eu zic să le dăm voie. Pasul următor ar fi dictatura cu pistolul pe masă.

― Scuză-mă, Mihai, dar ești urechist.

― Și tu un mare profitor! Măcar bine că n-ai dat din gură degeaba. Te trimite Klaus la Bruxelles.

Atins la punctul sensibil, Ludovic sare ca ars din tribune. Vrea să vină spre Mihai și să-i ardă una cu piciorul pe care tocmai l-a smuls de la scaun. Klaus reușește, cu greu, să-l potolească.

Supărată că nu a fost lăsată să se desfășoare, Denise se retrage în public, lângă Traian. Își ridică fusta și îi arată locul unde a zgâriat-o Mugur. Impresionat, Traian o invită la un suc de portocale.

Trebuie să anunț două minute de publicitate, moment ideal ca invitații să se încaiere. Viorica îi arde o tigaie lui Klaus, Ludovic îi face chitara guler lui Darius, Dacian și Tudorel se strâng de gât, Cosette și Olguța se trag de păr, iar Liviu și Victor se îmbrățișează și își fac selfie pupându-se pe gură.

În platou, Mugur și Mihai îl forțează pe Rareș să-și dea jos pantalonii de pijama. Mi-e imposibil să continui emisiunea. Este ora 15. Iau și eu o pauză de 15 minute până se liniștesc apele.

(va urma)