2. Cum să vinzi peștelui Luna
De câte ori îl văd, îmi vine să râd. Pe toți îi trec fiori reci, mie îmi vine să râd. Împopoțonat în veșmintele lui scumpe, țesute la Brusa cu fir de mătase și aur, înzorzonat și solemn ca o pupăză, îmi amintește de „Divanul” al lui Fariduddin Attar, de zburătoarea care avea scris pe plisc numele lui Allah.
Însă, firește, asta e doar aparență, fiindcă Effendi Bey, Sfetnicul de Taină, Al-Khalil – Confidentul, e mai degrabă ca un șoim cu capișon pe pumnul înmănușat al lui Abdulhamid Întâiul, Sultan us-Selatin, Sultanul Sultanilor, Alam Panah, Refugiu al Lumii.
Știam că Sfetnicului de Taină nu-i place să i se amintească originea sa persană, voia să dea impresia unui osmanlâu pur sânge, și tocmai de aceea am început prin a-l ispiti:
– Menora de Hanuka ți-a luminat drumul până la noi. Un proverb din patria ta spune că cine vorbește seamănă, iar cine ascultă culege. Citesc în ochii tăi că astăzi culeg eu.
A început precipitat:
– Azi noapte am avut un vis. Am venit să mi-l tălmăcești.
Întotdeauna când încerc să vorbesc limba arabă mă las furat. Cu aceeași dulceață, ucide și lingușește:
– O, Prinț al Minții, mai strălucitor ca steaua Aldebaran! La mine, un nepriceput, vii tu să-ți tălmăcesc visul? Urechile mele nu-s demne să-l audă.
– Yusuf a tălmăcit visul Faraonului.
– Tu ești un Faraon al Cărții, dar eu nu sunt Yosef.
– Ai spus că un vis netălmăcit e ca o literă necitită.
– Am spus eu asta? Nu știu să tălmăcesc vise, Effendy Bey.
Simțeam că încep să-l înfurii și n-aș fi întins prea mult coarda.
– Ba știi! Toți ai voștri știu. Ce altceva sunteți decât niște tălmăcitori de vise?
– Noi suntem mai degrabă neguțători de vise. De vise brute, netălmăcite. Vindem peștelui Luna.
– Ajută-mă. Poți.
– Vino mâine, când vom stinge luminile, când se va opri titirezul.
În ochii lui negri juca o luminiță stranie. Am înțeles că-i e teamă și nu m-am mirat când mi-a spus:
– Rebbe, cred că am visat visul altcuiva.