Și? Când începe campania?

Probabil n-ai remarcat nici dacă ai stat degeaba. Și apare întrebarea firească: ce ar fi de remarcat? Ce e de discutat? Prezența discretă a candidaților? Fuga de dezbatere? Aparițiile controlate până la dispariția oricărei urme de autenticitate? Faptul că unii se pregătesc să câștige din pragul pușcăriei? De ce ți-ai pierde vremea cu așa ceva?

E aici un soi de calcul cinic al partidelor, un soi de înțelegere tăcută între ele duhnind a dispreț pentru electorat. Dacă vorbești cu oameni care se învârt prin cercurile puterii, afli, un pic surprins, că mulți dintre ei sunt mulțumiți cu situația asta. Cu pasivitatea. Cu nemișcarea.

Ceea ce îi sperie teribil de rău e imprevizibilul. Sunt aproape sigur că există măcar vreo doi candidați care se tem să nu câștige din greșeală.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Într-o armonie greu de tulburat, partidele au fost de acord cu mult timp în urmă că e mult mai bine pentru ele să fie mai puțină competiție decât mai multă. De asta au rezistat cu încăpățănare ideii de alegeri în două tururi. De asta mimat reforma electorală astfel încât formațiunile mici să nu poată prezenta candidați. De asta fug unele de altele în public pentru a se întâlni apoi în secret la șprițuri unde se stabilesc zonele de influență.

Cu siguranță nu publicul e cel care trebuie să răspundă pentru apatia generală. Dacă oamenii nu sunt entuziasmați sau măcar interesați de concursul desfășurat zilele astea atunci, cu siguranță, responsabilitatea aparține partidelor, consultanților și candidaților înșiși. Spun asta după ce l-am auzit pe unul dintre cei înscriși în cursă plângându-se după modelul „ăștia nu mă merită”. Îi răspund aici și îi spun că publicul merită măcar un pic de efort. Efortul acela e dovadă de respect. Nu știu dacă și de competență dar, dată fiind situația, respectul e suficient.

Mai sunt trei săptămâni în care candidaților li se oferă șansa să iasă din penibil. O ocazie nesperată de a nu ofensa bunul simț al fiecărui om de la care așteaptă votul și al unei societăți care de la care așteaptă încredere. Trei săptămâni în care să arate măcar respect de sine, dacă nu mai mult.

Ați intrat într-o luptă, luptați!