Și, dacă pică Dragnea, va fi bine?
Pe lista neagră a DNA-ului Laurei Codruța Kovesi, cel mai urât personaj al zilei, au intrat astăzi Sevil Shhaideh și Rovana Plumb, doi dintre miniștrii loiali lui Liviu Dragnea, care au probleme acum tot din cauza lui. Și-au pus semnătura pe două hotărâri de Guvern dând, în final, pe mâna TelDrum, Insula Belina, de unde șeful PSD posta pe Facebook poze cu știuca-n cârlig. Într-un comunicat, DNA bate apa în piuă pe balta lui Dragnea, explicând pe câteva pagini cum sus-numitele au comis ilegalitatea și au făcut ceva manevre ca să-și satisfacă șeful de partid.
Odios! Însă mult mai odios este faptul că bomba a fost detonată după patru ani de zile în care toate firele au fost vedere.
Cele două hotărâri de Guvern au fost publice. Imediat, după adoptarea lor discretă, Gândul a scris,pe 1 decembrie 2013, pe larg despre afacerea Belina și ițele care duc la TelDrum-ul lui Liviu Dragnea. (Materialul pe larg aici).
Ce să înțelegem de aici? Că procurorii DNA nu știu să citească? Sau că doar au așteptat momentul potrivit? Citind comunicatul DNA, în care acuzațiile sunt construite pe cele două documente publice, vechi de patru ani, probabil a doua variantă este cea corectă.
Dosarul a fost scos chiar în momentul în care DNA și șefa sa, Laura Codruța Kovesi, se află în centrul unui scandal fără precedent în Justiția din România și care se amplifică de la o zi la alta. Pe de o parte, ca sa-și scape pielea, o serie de personaje cuplate la sistem, acum sau în trecut, au început să dea din casă. Pe de altă parte, procurori și judecători din CSM, organism care este definit prin Constituție ca garantul independenței Justiției, recunosc presiunile la care sunt supuși și devoalează concubinajul toxic DNA – SRI. Șantaje, dosare la comandă, abuzuri care zugrăvesc un tablou sinistru al României în 2017, întoarsă nostalgic către epoca RPR-ului, în care etichetele de dușman al poporului erau lipite de privilegiații momentului.
Dezamăgiți profund de ceea ce s-a întâmplat în cei 28 de ani de democrație, mulți aplaudă. Deseori, scuza este „eu nu am nimic de ascuns, nu are ce să mi se întâmple”. Într-o lume ideală, poate. Drumul spre iad e însă pavat cu bune intenții. În lipsa conservării și protejării unui echilibru democratic, nu întâmplător consfințit constituțional, foamea de putere va lua mințile și celor cărora acum li se pune icoana pe perete.
Dacă ura va lua locul dreptei judecăți, România va rata, încă o dată, șansa să-și apere libertatea. Acum poate pică Dragnea. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! În veselia isterică vor fi uitat că după ușă îi așteaptă scaunul electric.