Și nu ne ierta nouă greșelile noastre…

Și nu ne ierta nouă greșelile noastre, precum nici noi nu iertăm greșiților noștri. Cine are puterea să se roage astfel?

Părintele Sofian de la mănăstirea Antim, un mare trăitor ortodox, ca rupt din Filocalie, răstignit pe crucea rugăciunii, cum spun Părinții pustiului, care până în 2002 a stat în mijlocul nostru și nu ne-am învrednicit să ne încălzim destul la vatra  credinței sale, spunea așa:
 
„În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame – n-are nici un rost postul tău, până când nu te împaci cu celălalt. Unii nu-și vorbesc cu anii, însă țin fiecare post. Vai de postul lor!”.

Înțelepții din vremea Mântuitorului pretindeau ofuscatului să nu fie inflexibil precum cedrul, ci mlădios ca salcia. Mai mult, cine respingea de trei ori pe cel care își cerea iertare era el însuși numărat în rândul păcătoșilor.

… În seara asta, frumoasă ca Vecernia Iertării, am vrut doar, pur și simplu, să pronunț numele părintelui Sofian. În sufletul meu, amintirile despre sfinția sa lovesc pământul cu ciocane de lemn.