Și, totuși, dl. Crin Antonescu s-ar putea să nu ajungă președinte

„Eu, pur și simplu, nu vreau să fiu candidat. Vreau să fiu președintele României. Și voi fi!” a transmis astăzi live, de la Constanța, dl. Crin Antonescu. Dacă mâine ar fi alegeri prezidențiale, probabil că așa ar sta lucrurile: ar fi ales președinte. Dar nu trebuie să fii „astrolog” sau „vrăjitoare” ca să-ți dai seama că la anul pe vremea asta situația va sta puțin diferit și nu neapărat în favoarea d-lui Antonescu.

Există câteva variabile care-l pot împiedica pe dl. Antonescu să ajungă la Cotroceni, iar pericolul pentru domnia sa nu vine, așa cum ne-am fi așteptat, de la Traian Băsescu, ci de la propriii aliați:

– Liberalii și consilierii d-lui Antonescu știu prea bine că nu pot să-și împingă favoritul la Președinție dacă nu-l votează pesediștii. PSD este, în acest moment, cel mai mare partid din țară, cu cel mai mare număr de primari și de șefi de Consilii Județene. Acesta este motorul în orice alegeri: baronii locali, primarii și consilierii locali scot oamenii la vot. Dacă nu ungi motorul, rămâi în drum. Există în acest moment o mare nemulțumire în administrația locală față de conducerea de la București. Primarii de comune au amenințat deja că boicotează prezidențialele dacă Guvernul nu le satisface cererile (și e greu de crezut că dl. Ponta le va rezolva problemele de incompatibilitate) iar unii primari de orașe și șefi locali ai PSD, nemulțumiți de împărțeala miniștrilor liberali, mârâie la Crin Antonescu. Radu Mazăre a spus-o explicit, exprimând ceea ce toți baronii locali știu deja: Crin Antonescu este la mâna lor.

– PSD știe să câștige alegeri, cum știe să le și piardă. A pierde necesită artă iar PSD a știut să piardă cu grație atunci când interesele mai înalte au cerut-o. Să ne amintim doar că în 2004 Adrian Năstase a pierdut alegerile între cele două tururi, când, în mod inexplicabil, poporul pesedist n-a mai avut chef de vot. Și a ieșit Traian Băsescu. Să ne amintim cum același popor pesedist și-a sacrificat propriul candidat la primăria Capitalei, pe Cristian Diaconescu, pe care l-a susținut oficial în afișe; la vot a ieșit Sorin Oprescu, cu o susținere masivă PSD. Dacă vrea, PSD poate să-l trântească la anul și pe Crin Antonescu.

– Vrea PSD asta? Probabil că da, dacă se schimbă „obiectivul”. Nu cred că Victor Ponta va candida la Președinție trădându-l pe Crin Antonescu (e drept, acest scenariu este drag susținătorilor lui Băsescu; aceștia, în lipsă de candidat, își omoară timpul băgând bățul prin gardul USL și împingându-l pe premier în alegeri). E drept că unii din PSD, din dorința de a se face remarcați în ochii șefului, îl roagă pe Victor Ponta să candideze. E drept că mândria pesedistă socotește inacceptabil ca cel mai mare partid din România să nu aibă candidat la Președinție. Dar să facă acest pas ar reprezenta pentru dl. Ponta nu doar o flagrantă dovadă de lipsă de caracter (pe care nici măcar domnia sa nu și-o permite), dar și o inutilă bătaie de cap: de ce să renunțe la funcția de premier, în care are banii, pâinea și cuțitul, pentru o funcție de președinte scopită de atributele puterii în noua Constituție?

– Și acum revenim la Sorin Oprescu, pesedistul independent, care n-are nicio obligație față de Crin Antonescu. Ce l-ar putea împiedica să candideze la Președinție, acum când oportunitatea de a beneficia de o imensă mașinărie subterană de partid e atât de mare? Între Sorin Oprescu (unul de-al lor) și Crin Antonescu (un aliat de conjunctură), cui credeți că-și va da votul poporul pesedist? Dl. Oprescu a mai candidat la prezidențiale, dar atunci partidul nu i-a dat niciun vot, mobilizându-se 100 la sută pentru Mircea Geoană: dacă domnul Geoană ar fi stat într-un dulap, n-ar fi scos un cuvânt și ar fi lăsat partidul să-și facă treaba, azi ar fi fost președinte. N-are rost să vă reamintesc acum toată povestea acestui Dănilă Prepeleac. Pe de altă parte, dl. Oprescu și-a lăsat toate ușile deschise în PSD și, repetând scenariul de la alegerile pentru Primărie, ar putea ajunge în turul doi cu voturile foștilor colegi. Iar în meciul final, la cât de antipatizat este dl. Antonescu în tabăra „băsiștilor”, nu m-aș mira ca mulți dintre aceștia să-i dea votul d-lui Oprescu.

– Dincolo de aceste jocuri din PSD, dl. Antonescu mai are handicapul că va deconta personal toate eșecurile guvernării, deși nu are o treabă directă cu ea. Amatorismul arătat de Victor Ponta într-ale guvernării, toate stângăciile miniștrilor marilor deziluzii și toate faptele penale ale reprezentanților PNL în Guvern lovesc într-un singur om: Crin Antonescu, personajul central al primelor alegeri importante.

Sunt doar câteva observații care știu că se află și în „analiza” strategilor liberali. Lui Crin Antonescu îi trebuie multă abilitate și maturitate politică pentru a-și păstra fratele cel mare aproape și mobilizat și pentru a-l convinge pe Sorin Oprescu să stea în banca lui la Primărie. Om mai degrabă exaltat decât calculat, mai degrabă superficial decât harnic în jocul politic, dl. Antonescu va trebui să facă un efort supranatural să câștige alegerile: ar trebui nu doar să fie, ci să fie prezent; în loc să bată din picior cerând o funcție care „i se cuvine” („Eu, pur și simplu, nu vreau să fiu candidat. Vreau să fiu președintele României. Și voi fi!”), ar trebui să încerce să fie mai întâi candidat.

La anul pe vremea asta, dl. Antonescu va avea de partea sa un singur aliat care știe că nu-l va trăda: antibăsismul, curentul care a adus USL la guvernare. Îi va fi suficient să ajungă președinte al României?

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK