De la Sharapova Cincinnatti Open, Simona ori a câștigat clar, ori a pierdut clar tot ce a jucat – sfertul de la Dubai fost primul meci pe muchie de cuțit. Ca joc, Simona a fost oscilantă, alternând momentele de luciditate și precizie, cu greșeli neforțate, în special cu forehandul în lung de linie și duble greșeli (am numărat 7) în momente importante. Din nou a scos capul vechea ei slăbiciune pe serviciul 2.
Ceea ce a salvat-o a fost psihicul, în sfârșit stabil, cum nu l-a mai avut de prin primăvara trecută.
În setul decisiv a avut 5-3 și serviciul. Din acel moment a pierdut 9 puncte, reușind să mai câștige doar unul. La 5-5 m-am temut că se prăbușește. A apărut însă privirea aceea rece și concentrată care m-a făcut s-o numesc Mangusta prin august 2013.
Makarova s-a agățat înspăimântător, a respins 5 mingi de meci, și iarăși mi-a fost frică.
Dar Simona a rămas calmă, adunată, a reușit, spre deosebire de meciul pierdut în fața Garbinei Muguruza la Galați, să digere rapid atât propriile ratări, cât și loviturile de excepție ale Makarovei.
N-a fost un meci mare, a fost un meci important. Atât de important prin propulsia psihică pe care i-o poate imprima Simonei, încât o văd în stare să câștige turneul, chiar dacă o așteptă în semifinală Caroline Wozniacki și în finală, din nou, Muguruza…