Să alegem bucuria – Simona Halep joacă acum tenisul ei care a făcut-o mare: regularitate excepțională în schimburile de pe fundul terenului, defensivă agresivă, cu schimbări de direcție și lovituri la tușe de câte ori are ocazia, servicii sigure și bine plasate. Mai mult, a rezolvat cu calm și precizie niște mingi căzute în apropierea fileului, de unde se vede că meciurile de dublu din ultima vreme nu sunt degeaba. Dar să nu uităm că Piti Dulgheru a luptat din greu venind din calificări și câștigând 5 meciuri ca să ajungă în sferturi, față de numai 2 ale Simonei; în plus, i-a făcut acesteia un mare serviciu, prin eliminarea unei adversare mereu incomode, stângacea Makarova.
În semifinală, Simona se va întâlni cu Suárez Navarro sau Kvitová. Greu e cu amândouă, dar aș prefera-o pe Carla Suárez, mai previzibilă decât exploziva Petra Kvitová, care poate bate pe oricine, dacă îi intră torpilele.
În finală, sunt șanse considerabile ca Simona să dea peste una dintre marile țipătoare: Sharapova sau Azarenka. O să zâmbiți, dar m-aș simți mai bine cu Maria, întrucât Vicki Azarenka arată din nou ca mașina de tenis în forță ajunsă în 2012 pe primul loc în lume, iar aseară a reușit să o învingă pe Irina Begu după lupte crâncene vreme de două seturi, 6-4, 5-7, cu un sprint final, 6-1 în setul decisiv, care m-a speriat.
Simona n-o să se sperie de nimeni. O văd în stare să câștige acest superb turneu de la Foro Italico.