Prima pagină » Puterea Gândului » Simona pune în genunchi „cămilele bum-bum”

Simona pune în genunchi „cămilele bum-bum”

Simona pune în genunchi
Începutul setului decisiv. Kvitova expediază încă o ghiulea în cros, în dreapta Simonei. Mingea aproape șterge zgura la o palmă înainte de vinclul tușelor. În loc să cedeze punctul ca și pierdut, Simona se aruncă într-un șpagat extrem, agață mingea cu vârful rachetei și nu mai poate decât s-o arunce țopăită, fără forță, în centrul terenului advers. Cehoaica de 1,82 metri vine în față și, cu trei sferturi de teren liber în stânga, lovește crispat, excesiv de tare, cu forehandul și trimite afară!

Această secvență este emblema semifinalei de la Madrid câștigată de Simona Halep. Vreme de mai bine de o oră, puternica stângace Petra Kvitova, campioană la Wimbledon, a făcut groapă în zgură cu serviciul și a izbit pe forehand și backhand cu explozia și forța unui boxer de categorie grea. Mi s-a strâns inima pentru Mangusta noastră mică. Simona însă, tot ca în box, a demonstrat calitatea excepțională a atâtor mari campioni: a știut să încaseze și să rămână în picioare. N-a lăsat nimic fără luptă, a recuperat un număr impresionant de mingi disperate, Kvitova fiind silită des să lovească o dată, de două ori în plus pentru a câștiga punctul.  Servind și foarte bine, Simona nu a pierdut primul set, l-a câștigat Kvitova prin curajosul ei joc agresiv, dar nu l-a câștigat 6-2 sau 6-3, cât  spera, ci 7-6, cu un efort considerabil.

Acest efort nu a întârziat să o coste. La 3-1 pentru ea în setul 2, cehoaica s-a scurs în zgură. Picioarele i s-au îngreunat, s-a dus tot mai greu la minge. Calmă și sigură pe ea aidoma lui Cassius Clay după 8 reprize de apărare în corzi în fața „barosului” Foreman, Simona a câștigat 11 ghemuri, pierzând doar 2.

Aproape la fel a învins-o în optimile de la Madrid pe Sabine Lisicki, tot înaltă, tot puternică, tot cu servicii bombă și forehand strong la risc. Și poate s-o îngenuncheze în finală și pe a patra (dacă o socotim și pe Ana Ivanovici) „cămilă bum-bum”, cu adevărat marea Maria Sharapova (respir ușurat că nu o întâlnește pe subțirica vicleană Radwanska, capabilă s-o aducă la fileu cu stopuri, singura situație în care Simona nu prea știe ce să facă cu mingea).

Imensa dragoste de tenis, pentru care a fost capabilă să-și taie sânii, bucuria cu care joacă fiecare turneu, fiecare meci, fiecare minge îngemănată cu psihicul ei stabil ca un hopa-mitică, o duc pe Simona Halep spre un destin de legendă a tenisului românesc și mondial.