Prima pagină » Puterea Gândului » Sondajul de opinie, între cercetare sociologică-politică și horoscop

Sondajul de opinie, între cercetare sociologică-politică și horoscop

Sondajul de opinie, între cercetare sociologică-politică și horoscop
Sondajele de opinie diferă de la un institut la altul, în funcție de preferințele clientului. Paul Chioveanu analizează câtă manipulare, cât adevăr și câtă speranță poți găsi în sondajele despre viața politică

În 2003, eram student la științe politice. Făceam practică în fiecare an, de regulă, pe la instituții publice. Ei bine, în acel an mi-am dorit ceva mai special. M-am gândit la un post de radio. Zis și făcut: în scurt timp am reușit să intru în redacția unui radio local din București, sub umbrela Radiodifuziunii Române. O echipă de câțiva oameni tineri și cu experiență țineau întreaga redacție. Asta mi s-a părut energizant și optimist pentru zona de radio de la noi. Timp de vreo 2-3 săptămâni, am căpătat ceva experiență de teren, am vizitat studiourile și am văzut cum se înregistrează știrile. Chiar am dat și probă de voce, în speranța că voi reuși să mă angajez part-time. Nu am reușit, din simplul motiv că era prea complicat procesul și, cumva, trebuia convins directorul. Treabă dificilă pe atunci, dacă nu te cunoștea sau nu te recomanda cineva.

Din această perioadă, îmi mai amintesc însă ceva. Pe lângă discuțiile plăcute avute cu colegii, îmi vine în minte și o sarcină simpatică primită într-o dimineață: să mă ocup de horoscop! Nu îmi puneam nici până atunci mari speranțe în veridicitatea informațiilor de la acea rubrică, însă în acea zi, s-au spulberat toate. Am întrebat, totuși, ca să fiu sigur, cam cum, cam ce, cam de unde s-o apuc în acest demers? Apoi am luat ziarele și, cu pixul pe foaie, am croșetat pentru fiecare zodie, cum mi-am dorit, previziunile zilei.

Și până atunci, dar mai ales de atunci, citesc sau ascult amuzat previziunile de la horoscop, chiar dacă uneori, rar, mai îmi pun întrebarea „și dacă ce mi-a zis azi se adeverește?”. Dar atât.

Exact același sentiment mi-l oferă, mai nou, și citirea sondajelor de opinie. Pentru că un fenomen straniu și inexplicabil, undeva la întrepătrunderea sociologiei cu politica și – de ce nu? – și cu horoscopul (poate și cu science fiction-ul), ia cu asalt aproape în fiecare lună, agenda publică românească.

La o comandă, în piața publică se aruncă cifre: date despre încrederea în politicieni, direcția în care merge România și eventualul vot – în cazul unor alegeri electorale viitoare, pentru partidele politice. Datele sunt comunicate sec dimineața, urmând ca apoi analizele să se rostogolească pe durata zilei, până în prime time-ul televiziunilor de știri unde, diverși experți/ analiști și așa-ziși /mai mult sau mai puțin jurnaliști le rumegă și le scuipă apoi publicului preferat, așa cum și-a dorit clientul (politic, bineînțeles)!

Azi, un partid are 30% în preferințele electoratului, mâine sau la câteva zile distanță, ajunge la 20-25%. Marja clasică de eroare, de +/- 3% la o cercetare, devine astfel, între instituții de sondare a opinie, de +/-10%, ca diferență în câteva zile!

Datele reieșite în urma cercetărilor nu sunt niciodată (și nu cred că mă înșel), discutate mai întâi de cei care le furnizează. Sunt doar comunicate de presă reci, preluate de agențiile de știri și apoi de presa mainstream. Mai nou, apar doar „pe surse” ale unor partide. La o căutare pe google, rar găsești informații despre cine este clientul și cine sunt cei care îl realizează.

Poate nu este treaba lor să publice mai mult decât o fac, dar – cu siguranță – este treaba noastră de a ne pune întrebări cu privire la acuratețea rezultatelor, de a ne întreba dacă astfel de cercetări merită încrederea noastră sau dacă nu sunt decât informații cu caracter manipulator. Pentru că, altfel, diferențele uriașe din rezultate nu se explică.

Îmi și imaginez cum se poartă discuțiile între conducerea institutului și client: „Cât vrea barosanul, 25%?! Hai, ia un 26, ca să fii pe val!”. La câteva zile distanță, într-o altă cercetare, pentru un alt client și un alt institut, dă partidului de mai sus un 20% încredere sau chiar sub – „e terminat, domnule, gata și cu ăștia”, poate remarcă chiar și publicul votant privitor la TV. Colac peste pupăză, vine și trupa de analiști de prime time Antena 3 care, din când în când, la sugestiile marelui sociolog de casă Marius Pieleanu, îngroapă Opoziția din România la câteva procente – astfel încât să nu depășească 10-15%, iar cei de la putere să depășească planul cincinal în cercetările sociologice. „PSD&ALDE iau fără discuții 50% așa, pentru că merită, pentru că sunt patrioți!”, le mai zice obligat – forțat, sau poate chiar din credință, directorul Avangarde.

Mai în glumă, mai în serios, rezultatele cercetărilor au diferențe foarte mari. De exemplu,

1. În sondajul IMAS din luna noiembrie și dat publicității în 5 decembrie, PSD-ul era creditat cu un procent de 24,9% încredere; PNL – 23,3%; USR – 14,8%; ALDE – 11,7%; MRI – 8,2% etc.;

2. În sondajul din 17 decembrie, al sociologilor de la CURS, pentru luna noiembrie – decembrie 2018, PSD-ul are 33%; PNL – 20%; ALDE – 9%; PRO România – 9% (în sondajul IMAS cu doar 2,4%) și USR – 7%.

Cum a crescut PSD-ul, scăzut USR-ul cu 8, respectiv 7 procente e greu de înțeles. În cifre reale, se poate ajunge și la diferențe de sute de mii de susținători – votanți, între două institute de cercetare. Mai mult, dacă am lua în considerare sau am crede ce se mai discută lejer și imaginativ prin studiouri, poate chiar și un milion – două.

Există așadar o gașcă de firme de cercetare, mai mult sau mai puțin profesioniste, care îngroapă, cu rea voință, efortul corect al altora ducând, din păcate, publicul în eroare. În așa eroare, încât nu mai putem spune în care cifre să ne încredem sau nu. Și, dacă în cazul știrilor de tip fake-news, le putem combate sau căuta adevărul cercetând alte surse de informare, în cazul de față nu avem – noi, cetățenii, nici un instrument de a nu ne lăsa păcăliți sau dezinformați.

Deși constatarea legăturii indisolubile dintre (unele) sondaje și horoscop ar putea părea revoluționară, nu am pus eu, totuși, coada la prună. Cei de la postul TV amintit, cheamă regulat o celebră clarvăzătoare care ne poate spune, în orice moment, ce se va întâmpla cu România, cine va câștiga alegerile, când începe războiul și tot așa. La fel și institutele de mai sus. Pentru că, nu-i așa, clienții plătesc și vor să afle de bine.

Se adaugă puțină dramă, o boabă de adevăr, un vârf de manipulare, un gram de speranță, patimă cât cuprinde și iată… sondajul / horoscopul este gata, aburind. Ne-a fost și servit. Hai, să ne fie de bine, ca să nu ne fie rău!