Spre un model brazilian al PSD în economie

Nici acum nu este altfel: Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, a anunțat vineri, la un post de televiziune, că încep discuțiile cu sindicatele din ordine publică și sănătate privind legea salarizării unitare, salariile de până la 4.000 lei urmând a fi dublate, iar cele care depășesc acest prag vor fi majorate cu 45 %.

Imediat după ce au preluat puterea, PSD și ALDE, partidele care formează noul guvern, au majorat salariile cu 20% în administrația locală, au crescut salariul minim pe economie la 1.450 de lei (din mai 2012, de când au preluat puterea, salariul minim s-a dublat), au crescut punctul de pensie cu 9%, au majorat salariile artiștilor cu 50%, au dublat bursele studenților, au majorat salariile în sistemul medical și de învățământ (în toamna lui 2016). În joc sunt câteva miliarde de lei.

Toate intențiile și poziționarea noului guvern arată dorința de întărire a administrației locale, ca forță în zona lor de putere și ca bani pe care îi vor lua de la Palatul Victoria.

Prin creșterile salariale operate deja la stat, plus intențiile din legea salarizării unice, anunțate de ministrul Olguța Vasilescu, PSD efectiv „naționealizează” forța de muncă.

Toată lumea deja dorește și va dori să lucreze la stat, pentru că salariile sunt mai mari decât în sectorul privat românesc.

La un salariu mediu de aproape 2.100 de lei în 2016, în sectorul bugetar salariul mediu era de 2.300 de lei, în companiile private românești de 1.300-1.500 de lei, dacă nu chiar mai jos, iar în companiile de stat, la fel ca în multinaționale, de 2.500-2.600 de lei.

De ce ar vrea cineva să lucreze în sectorul privat românesc?

Ca să te angajezi la stat, în sectorul bugetar și la companiile de stat, trebuie să plătești. În ultimii ani, acest fenomen se întâmplă și în sectorul multinaționalelor.

Ca retorică și în programul de guvernare, PSD vrea să încurajeze ponderea sectorului privat românesc în economie, pentru ca România să nu mai depindă de multinaționale, dar în realitate majorează salariile în sectorul bugetar și în companiile de stat, drenând, astfel, forța de muncă spre această zonă.

Efectiv, este o „naționalizare” a forței de muncă, pentru că în condițiile lipsei acute de personal în România nu mai rămâne nimic disponibil pentru firmele private românești.

Pe de altă parte, firmele private românești angajează cei mai mulți oameni din economie, 2,5 milioane și plătesc cele mai multe taxe și impozite la bugetul de stat.

În multinaționale lucrează 1,2 milioane, în companiile de stat 300.000, iar în sectorul bugetar 1,2 milioane.

Crearea Fondului Suveran nu înseamnă altceva decât adunarea companiilor de stat într-o super companie de stat, unde managementul și gestiunea banilor vor fi privatizate, modelul ideal practicat de PSD (PDSR) în anii ”90, până la apariția investitorilor străini și începerea efectiv a proceselor de privatizare.

În administrația locală, cei care sunt conducători, deși lucrează la stat, sunt pur și simplu cei mai capitaliști dintre capitaliști, tăindu-și partea leului din orice ban trecut pe la ei. Dar din păcate nu lasă nimic în urmă, deși beneficiază de miliarde și miliarde de euro în fiecare an, în 30 de județe este pur și simplu pământ pârjolit din punct de vedere al businessului.

Și PDL-ul a avut acest model, dar era puțin mai restrâns, la el având acces un număr mai redus de oameni.

În sectorul medical, ca un exemplu, liderii medicali sunt cei mai capitaliști dintre capitaliști și de aceea nimeni nu vrea să schimbe nimic, ci banii din bugetul de stat să fie din ce în ce mai mulți, pe care ei să-i administreze și controleze.

ALDE, avându-l în frunte pe Călin Popescu Tăriceanu, încurajează acest model al PSD-ului, având un istoric în acest sens.

Deși premier liberal, în perioada 2004-2008, Tăriceanu a „administrat” în sectorul de stat o creștere a numărului de angajați de peste 300.000 de oameni, mai bine plătiți decât în sectorul privat.

PSD nu are efectiv un model de creștere a clasei de mijloc pentru că nu acolo este electoratul lui. PSD se bazează pe administrația locală, pe bugetari și pe câteva sute de mii din sectorul privat sau al multinaționalelor cărora le-a crescut salariul prin creșterea salariului minim pe economie.

De altfel, niciun partid nu se bazează pe clasa de mijloc pentru că nu vine la vot.

În aceste condiții, România se va sud-americaniza și birocratiza și mai mult din punct de economic și politic.

Exact ca Brazilia, spre exemplu.

Până la urmă, și acesta este un model economic și politic, dacă ne uităm la deceniul de prosperitate al Braziliei, unde pe vremea unui sindicalist, au înflorit afacerile.