Stand-up comedy la guvern

Tot mai mulți miniștri din guvernul Ponta se bagă la stand up comedy. Sigur că umorul este unul involuntar, cel puțin la fel de penibil ca al țuțărilor și cărătorilor de servietă, care își strecoară, la rându-le, frustrările anonime pe facebook, forumuri, tarabe și tribune virtuale, încercând să ne vândă prostiile lor drept panseuri cu ștaif.

Dușa, o fabrică de șarade, ne povestește bulversant și fără noimă despre „avioane neidentificate”, apărute în spațiul aerian al României, „fără aprobare de survol” – lucruri care, potrivit declarațiilor sale, „se întâmplă tot mai des” -, despre nevoia „de a ridica în aer avioanele de vânătoare”, care, ce să vezi, nici nu există, și ne aburește cu trimiteri la legi cu numere-ncurcate.

Deși pare desprins din MASH, după cum repovestește realitatea aeriană, Dușa își asumă inutil o declarație extrem de gravă: anume că frontiera NATO și UE e în aer, e șvaițer, e terminată pur și simplu. Dacă povestea lui dezlânată te face să râzi, adevărul ascuns în dosul comicului de limbaj te face să plângi.

Dar să-l lăsăm pe Dușa în imponderabilitatea sa și să aterizăm pe autostrăzile lui Șova!

Ce credeți?! Ministrul Marilor Proiecte nu găsește originalul contractului cu Bechtel, ca să ne arate și nouă cine se face responsabil de cel mai mare fiasco economic național, așa cum a promis în campania electorală. Iată ce simplu prezintă Șova această situație încurcată: „Nu am reușit, la Ministerul Transporturilor, să se găsească varianta originală a contractului semnat. Desecretizarea se face pe contractul original. Contractul desecretizat publicat în 2006 e cel original din 2003 dar „updatat” cu actele adiționale din 2005. Nu s-a găsit varianta originală din 2003. Anexele au apărut după 2005. Contractul a fost desecretizat în 2006″. La întrebarea „Cine a secretizat, domnu” Șova, contractul?”, domnu” Șova a răspuns implacabil și pertinent: „Radu Berceanu, în 2006!”

Dan Șova susține că originalul a fost dosit de PDL, ca să nu poată fi trași la răspundere, pentru prostiile lor, miniștrii Dobre și Boagiu. La rândul lor, incriminații acuză că omul e complet aerian și că în discuție se află originalul negociat și semnat, în 2003, de Adrian Năstase pe care preopinentul îl face pierdut ca să-l protejeze pe fostul premier, ca să-și protejeze afacerile și, desigur, familia.

Dar să-l lăsăm și pe Șova, cu dosarele sale, ca să mai râdem un rând cu comicul de serviciu, Victor Ponta. Cum să interpretezi altfel decât ca pe o „comicărie” involuntară cererea de includere pe ordinea de zi, într-o ședință CSAT, a cartofului fierbinte CFR Marfă, depusă la Cotroceni în ziua plecării în concediu și să spumegi de indignare, la aproape 24 de ore de la primirea răspunsului, că președintele ți-a speculat propunerea și a „forțat convocarea Consiuliului Suprem”? Este acesta demersul unui politician serios sau manifestarea spiritului ludic al puștanului care joacă lapte-gros pe cârca noastră, a tuturor? Dacă pe Traian Băsescu îl știm în stare de orice, gata oricând să intre în joc, cu atât mai mult cu cât jocul se desfășoară pe muchie de cuțit – iar răspunsul său de ieri a dovedit-o cu prisosință -, ce să înțelegem atunci din strategia lui Ponta?! Că se complace în postura de ciucă a miștoului prezidențial doar pentru a scăpa de povara asumării vreunei decizii importante?

Ședința CSAT s-a încheiat, iar povestea cu CFR Marfă a rămas ca-n gară. Nimeni n-o să mai poată spune că președintele nu a vrut să discute în Consiliu ce a cerut Ponta. Nici măcar Ponta.

Și, ce să mai vezi… Pentru a asista la toate aceste gafe, prosteli, incoerențe, infantilisme și jocuri de societate, încropite într-un show improvizat, noi, fraierii, plătim bilet.