Statul paralel și povestea Protocoalelor sifonului. Pentru începători (1)

„Ai dovada că există statu’ paralel?!

Pauză. Lumea înlemnește. Eu rămân pe gânduri și-i spun: 

„Tati, ai auzit de Revoluția română? Da. Ai auzit de Lovitura de Stat? Da. Păi, Revoluția am făcut noi, Lovitura de stat a făcut-o Statul paralel. Cine a luat puterea in România? Emanații Revoluției, linia 2 și 3 din PCR- aleși, și cei ai Statului Paralel, linia 2 și 3 din Securitate-numiți. Funcții, Resurse, Dosare și Continuitate. Coloborarea a mers cât a mers, cu numitor comun jaful generalizat, până când, după ce armatele au devenit sensibil egale, Partidul și Statul Paralel au început războiul. Așa, entropic vorbind, după ce Statul paralel l-a avut președinte timp de zece ani pe unul de-al lor, a atins masa critică pentru a revendica controlul asupra întregului stat. Așa au apărut tăblițele din cerurile albastre. Deasupra Constituției și legilor omeneșți. În care poveste, Penali sunt toți, iar arbitrul e Marele Licurici”.

PS. Era odată, prin anii ’50 – povestea Titus Popovici – un țăran care vede din tramvai o biserică și care dă și se-nchină de trei ori. O chivuță în uniformă de peceristă și coc rusesc se rățoiește la el: „Auzi, mă, țărane,de unde știi tu la cine te-nchini fără să-l vezi vreodată?” Țăranul stă așa pe gânduri și-i zice: „Apăi, tovarășa, mă gândesc să sub jupa aia ai p…dă, dar n-o să te dezbrac ca să ți-o arăt”. 

(Va urma)