Steagul secuiesc și Mititelul românesc

De câte ori se duce vreun oficial la ei în ogradă, ei scot steagul și te pozează cu el. Episodul  „Iohannis și schimbul de steaguri”, „produs teve” la sediul CJ Covasna, a fost unul „telefonat”, în care Președintele și-a completat, la capitolul patriotism de gimnaziu, capitalul electoral pentru cel de-al doilea mandat.

După mine, ca dobrogean trăit într-un ținut cu cele mai multe minorități (douăzeci), n-aș avea nici o problemă să-l arboreze la Primărie sau pe piept sau pe colacul kurtos. Par egzamplu, Dobrogea are steag regional. Dar nu-l pune nicăieri pe motiv că nu sunt atât de mândri și identitari să-l expună.

Recentul episod al flmării cu vânzătoarea care nu răspunde la cererea în limba română a „vigilentului bucureșetan” (care era de fapt un clujean), dincolo de aspectul evident de făcătură provocatoare, este cel mai vechi și mai prost clișeu, despre unguri din ultimii 50 de ani încoace, venit din vintrele propagandei comuniste.

Iată rezultatul investigației proprii făcută la locul incidentului de magazinul Kaufland:

„În acest moment, ca urmare a primelor noastre investigații, venim cu o serie de precizări care să contureze contextul în care s-a realizat filmarea.

La ora la care a avut loc discuția filmată la punctul Grill (9:47), programul de lucru cu clienții nu începuse încă, angajata fiind implicată în sarcinile obișnuite de pregătire pentru deschiderea oficială de la ora 10:00. Din acest motiv, casa de marcat nu era încă operațională, iar aceasta nu a putut încheia procedura de încasare, neputând servi astfel clientul și restituindu-i suma.

De asemenea, din imaginile surprinse de camerele de supraveghere din parcare, reiese că autorului filmului i s-a comunicat orarul de funcționare în prealabil.

Acesta a venit la punctul Grill într-un interval de 16 minute de trei ori, înainte de începerea programului, în intervalul 9:31 – 9.47, purtând discuții cu angajata.

Încă de la prima vizită, care a durat aproximativ un minut (de la ora 9:31:25 până la ora 9:32:27), clientului i s-a comunicat că programul de lucru nu începuse încă la acea oră și din acest motiv nu putea fi servit. Cu toate acestea, el a revenit a doua oară la ora 9:37 și apoi a treia oară la ora 9:47, când a pornit camera de filmat, înregistrând o reacție ca urmare a unor interacțiuni anterioare.

Autorul filmului a omis să precizeze că filmarea dată publicității este în fapt a treia discuție cu angajata noastră.

Cu toate acestea, nu tolerăm un astfel de comportament în relația cu un client în niciunul din magazinele noastre din țară, indiferent de regiune și vom lua măsuri conform regulamentului intern.”

Vorba lui Petro Birjaru din bula febeului: „Revoltător! Am aflat din surse sigure că la Odorhei și Miercurea Ciuc, Kauflandul vinde ungurilor pământ românesc, de flori!”

Subiectul acestui complex istoric româno-maghiar a fost rostogolit patriotard de o presă de cancan iresponsabilă și nefrecventabilă după tiparul vechi comunistoid: „Ungurii e răi și nu ne servește în limba română”. Iată cum titra presa de poșete și monitorizare botox „evenimentul”:

„Un bucureștean a fost la un pas să fie linșat In Odorheiul Secuiesc pentru că nu vorbea ungurește. O vânzătoare a refuzat să-l servească”

Iar mititelul, motivul etern al mândriei populare sudiste, a fost ales ca obiect al cererii după aceeași logică pentru care la 11 septembrie teroriștii au ales să dărâme simbolul economic al Americii : World Trade Center. Și dacă purtătorul ilegal de patriotism românesc a dat acolo și de Janosz Bacs, care să-i zică „să vorbește ungurește”, subiectul a fost numai potrivit să-l aruncăm in ghearele dezbaterii publice de mare rating.

Am trăit ca reporter de teren momentele dramatice și nefericite ale confruntării interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990. Și noi toți cei din investigații știm cât a contribuit la „desfășurător” Securitatea la cel mai grav și trist eveniment de stradă petrecut in Ardeal după descătușarea anticomunistă din ’89, urmat la câteva luni de venirea minerilor în 13-15 iunie 1990, alt moment in care Miliția, Securitatea și Partidul au colaborat întru. Faptul că un secui nu vorbește românește este în primul rând problema lui de adaptare și nu un motiv de stârni niște demoni prăfuiți într-o țară aflată astăzi în cel mai mare război româno-român din ultimii 20 de ani

Altfel, dacă e să ne măsurăm lungimea patriotismului pe masa dezbaterilor, mie mi s-a părut mult mai lipsită de politețe conlocuitoare afirmația sinceră a insipidului lider al UDMR, Kelemen Hunor, că nu se poate bucura la sărbătoarea celor 100 de ani decât faptul că o biată picoliță a Ținutului nu vorbește limba română. La fel cum mi se pare mult mai revoltător că ministrul român al Educației din România face trei greșeli gramaticale în mai puțin de trei minute într-un discurs public. Altfel avem destule pe cap: noaptea ca hoții, accize, migrația intelectuală românească, lipsa unui muzeu al victimelor comunismului, taxele și persecuția financiară a antreprenorului român și maghair și chiar prăbușirea sportului românesc în abisul clasamentelor mondiale.

Așa că, transmit pe-această cale, ca dobrogean trăit cu tătari și machidoni, tuturor celor care „mai vor o bătaie” în țara noastră, un sincer și călduros: Hai Siktir!