Stimați politicieni care faceți abuz de Facebook, ce-ar fi să ne cereți, în loc de like, un vot electronic?

Mai știți când unealta preferată a politicienilor era baia de mulțime? Plăcerea aceea nebună de a fi printre oameni, de a simți că sunt adorați, buze de bătrâne pe obraji, mâini strânse și copii aruncați în brațe, doar pentru a marca momentul electoral? S-a dus, gata. Sau cel puțin nu mai are aceeași valoare.

Din momentul în care politicienii au descoperit o nouă jucărie, Facebook-ul, totul a căpătat alt sens. Au început timid, în campania pentru europarlamentarele din mai, cu poze penibile postate în speranța de a strânge like-uri și, ulterior, voturi. Rezultatul euroalegerilor i-a dezamăgit puțin și unii și-au pierdut încrederea în puterea Facebook.  În toamnă însă, au deschis din nou ochii.

Pe 16 noiembrie s-au dumirit de tot. Utilizatorii Facebook au ieșit la vot și nimănui nu-i venea sa creadă că o simplă rețea de socializare, folosită greșit înainte, a putut duce la o schimbare majoră, la aproape două milioane de voturi în plus la nivel național și la pierderea alegerilor de cel mai bine cotat candidat, la o diferență de aproape un milion de voturi.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Acum, politicienii fac abuz de Facebook. Președintele Klaus Iohannis, de exemplu, are o activitate pur cibernetică, numai pe 22 decembrie are șase postări. Orice mișcare pe care o face, orice vizită, orice mesaj, totul e pus la îndemâna tuturor pe Facebook. Unii, precum premierul Victor Ponta, s-au extins și pe Twitter, un alt canal în plină expansiune, care, cel puțin în străinătate, este folosit și exploatat la maximum.

Filmulețe de un minut, care strâng zeci de mii de like-uri, share-uri și comentarii. Poze cu familia, în fața bradului, miniștri demiși pe Facebook. De ce ai mai apela la televiziuni, de exemplu, când ai o asemenea vizibilitate pe o simplă rețea de socializare, unde nu te costă absolut nimic să postezi o poză, un mesaj, un videoclip? Dacă vrei o investiție și mai sigură, ca să atingi un public care nu-ți este prieten, dar vrei ca mesajele tale să ajungă și la el, bagi postări sponsorizate. Extrem de simplu, suficient de eficient. Numai în România există aproximativ șase milioane de utilizatori.

Votul de pe 16 noiembrie a fost dat după o mobilizare majoră pe Facebook, e adevărat. De atunci, banii investiți în postările Sponsored, de cele mai multe ori agasante, au crescut foarte mult. Numai că politicienii uită un lucru simplu..

Numărul de like-uri nu este echivalent cu numărul de voturi și nici măcar cu numărul persoanelor care vă apreciază. Un bun exemplu este chiar  Victor Ponta. Deși a obținut peste 5 milioane de voturi în cel de-al doilea tur, simpatiile câștigate strict pe Facebook și manifestate la urne au fost extrem de mici; în ultimele două săptămâni de campanie, Facebook-ul a funcționat în defavoarea lui. Al doilea exemplu este Monica Macovei. A fost candidatul cu cea mai bună campanie online, candidatul-surpriză al scrutinului electoral, care a căpătat o vizibilitate mare prin rețele de socializare. Cu toate că acestea, la urne, doar puțin peste 421.000 de români au pus ștampila pe ea.

Românii nu vor președinți, premieri, deputați sau senatori doar pe Facebook. Politicienii uită că, totuși, noi trăim și într-o realitate separată de viața online și că acțiunile noastre și, implicit, votul, sunt determinate de mulți alți factori, nu doar de vizibilitatea pe Facebook. Nu este suficient să ne dați un simplu „bună dimineața” sau un „la mulți ani”, la fel cum nu o să ne câștigați încrederea doar prin niște selfie-uri duse la limita penibilului. Mai ales atunci când ne cereți like-uri, dar nu ne lăsați să vă votăm electronic.

Ca jurnalist, da, îmi este ușor să urmăresc politicienii pe Facebook. Dar asta nu înseamnă că rețeaua socială trebuie să fie singurul mijloc de comunicare al instituțiilor și al șefilor lor.

Politicienii vor simți curând că, la fel ca în propaganda TV în care ei apar excesiv în emisiuni în care sunt periați de moderatori zeloși, abuzul de „socializare” online se va întoarce împotriva lor.