Deși arătam, într-o analiză detaliată a planului guvernamental, că strategia este greșită în mod fundamental, chiar și în condițiile în care toți banii de pe acciză ar fi urmat să finanțeze autostrăzile și drumurile de care avem atâta nevoie, nu ne puteam imagina magnitudinea efectelor negative ale celor două mari dume guvernamentale: instituirea accizei suplimentare și insistența de a pune în aplicare un plan cu privire la care au obiectat absolut toți actorii economici importanți din țară (ca să nu luăm în calcul deloc politicienii cu nimic mai breji decât cei din actuala guvernare).
Iată că au trecut mai bine de șase luni, iar efectele accizei se văd: consumul de carburant a scăzut proporțional, încasările suplimentare sunt mai mici cu 50% decât era estimat, iar banii pe care guvernanții se jurau că îi vor băga în autostrăzi și drumuri vor merge să acopere o parte din gaura lăsată în buget în urma scăderii cu cinci puncte procentuale a C.A.S-ului.
Nu discut aici de oportunitatea acestei din urmă măsuri, vreau doar să vă amintesc cât de mincinoși pot fi cei care ne iau banii din buzunar, prin taxe și impozite, pentru a-i distribui apoi către clientela lor politică – adică exact cei care îi votează de ori de câte ori trebuie pentru a-și păstra zecile de mii de locuri de muncă complet nejustificate din administrația publică centrală și locală, sau pentru a-și vedea neatinse sumele pe care le primesc drept asistență socială.
Când ministrul de Finanțe spune că a prezentat studiile de oportunitate către FMI, iar FMI răspunde că ar fi chiar bucuros să le și vadă, când prim-ministrul declară clar că banii nu se duc în pensii și asigurări sociale, ci în autostrăzi și drumuri, pentru ca apoi să declare că banii se duc totuși în pensii și asigurări sociale, când ministrul de resort ne spune că va convinge UE să-și schimbe prioritățile și să finanțeze himere precum autostrada București-Alexandria, iar apoi își face bagajele și pleacă, lăsând moștenire un dezastru (niciun kilometru nou de autostradă începută în doi ani din proiecte pornite de ministerul său, doi ani absolut pierduți pentru autostrada Pitești-Sibiu, prioritară pentru marii exportatori auto etc.), ce să mai spui?
Când îi minți în față cei cărora le iei banii te numești, conform legii, escroc. Pentru escrocherie se face pușcărie, după câte știam, dar se pare că, dacă ești politician, mai meriți niscai încredere electorală. Dacă îi promiți unui client că, pentru banii pe care ți-i dă, îi vei face un drum, iar apoi te duci și cumperi de băut bețivilor din sat, vei fi trimis în judecată pentru înșelăciune. Dacă, dimpotrivă, promiți unei țări întregi că, în schimbul unei taxe suplimentare, îi vei face drumuri, doar pentru ca apoi să acoperi din ei o parte din gaura bugetului de băut pentru bețivii din sat, atunci se cheamă că faci o bună guvernare.
Până una-alta, am rămas și cu banii luați, și cu drumurile nefăcute. Iar cum Guvernul este prea grăbit să adauge noi găuri la un buget deja găurit, putem fi siguri și că nu va mai rămâne nimic în picioare din marea Strategie Națională pentru Autostrăzi. În afara contractelor pentru studiile de prefezabilitate și fezabilitate deja antamate pentru autostrăzile-fantomă ale domnului Șova, desigur, cel care nu a reușit să găsească nici până astăzi contractul Bechtel în sertarul mamei domniei sale.
Uitați-vă bine la ei, cum mint precum respiră. Uitați-vă bine la ei, pentru că, la cât de penibili și nepregătiți sunt opozanții lor politici (alte loaze care intră în aceeași categorie), îi veți tot vedea cel puțin patru ani de zile de acum încolo, cu mâna în buzunarul vostru și cu gura rânjind larg a nepăsare, în timp ce-și dau ochii peste cap de plictiseală. Dacă n-aș ști că este vorba de ceva ce au în sânge, în tot sufletul lor, aș spune că e chiar o Strategie Națională pentru Mincinoși.
Dar nu-i nimic, ca să citez dintr-un clasic în viață, țara asta se descurcă. Și cu ei, dar mai ales fără.