Tandemul Băsescu-Ponta pentru Cotroceni

Mă gândesc, tot mai serios – deși bunul simț care mi-a mai rămas îmi întoarce ficatul pe dos închipuindu-mi o astfel de imagine -, că sus-amintiții organizează de ceva timp un blat incredibil.

Unu, pentru că disputa celor doi, necontenită, seamănă tot mai mult cu zgomotul de fond, metalic, îngrozitor și imperturbabil, al unui picamăr în mijlocul unei zile obișnuite: îți intră în cap, în fibre, te deprimă, nu te lasă să te concentrezi.

La fel ca în campania pentru europarlamentare, și de această dată, scandalul celor două personaje, care au dus politica în pragul isteriei, a luat fața celorlalți candidați; i-a împins în fundal, într-o costisitoare și inutilă abundență de bannere, afișe și moace intens colorate și perfect surdo-mute. O figurație necesară într-un spectacol fățarnic, nevrotic, pueril.

Doi, pentru că promotorul ideii de unitate a dreptei, Traian Băsescu, lăsat în ofsaid, împreună cu pupila sa politică, Elena Udrea, de noua alianță PDL-PNL, a convenit că e mai benefic să spulbere orice fel de încercare de coagulare pe această zonă și să-i ciuruiască pe toți prezidențiabilii care se revendică de la dreapta, pe motiv că-și susține noul partid, PMP, și pe prezidențiabila acestuia.

Trei, pentru că n-am crezut și nu cred că Traian Băsescu a crezut, sau crede, că în felul acesta o va împinge pe Udrea în turul doi și, de acolo, în câștigătoare a Cotroceniului. Președintele este, totuși – n-am spus-o eu -, un „animal politic” care beneficiază de toate instinctele regnului. E în firea acestor „lucruri” să nu creadă într-o astfel de izbândă, inutil grăbită și prost pregătită.

Că nu este timpul Elenei Udrea o dovedesc atât faptul că, inițial, prezidențiabilul PMP a fost altul, schimbat, ulterior, cu un soi de disperare patetică, precum și declarația prezidențiabilei că ar fi vrut să candideze în 2019, dar că situația din teren a determinat-o să intre la joc, mult mai devreme.

Patru, pentru că, odată învinsă, opoziția se va pulveriza, PNL și PDL vor deveni ce-au fost și mai puțin decât atât, iar Traian Băsescu, întors în piață în rol de cavaler al dreptei, va prelua frâiele zonei – chiar dacă, probabil, „doar” din poziția de președinte de onoare – încercând, el însuși, de această dată, adevărata coagulare. Aceasta va susține, in corpore, pentru 2019, un prezidențiabil serios, atent „reconstruit”, cu șanse reale: Elena Udrea.

Cinci, pentru cei care vor întreba: „Cât o să mai rămână Traian Băsescu în libertate, după ce pleacă de la Cotroceni?”, răspunsul este: „Cât o să vrea Victor Viorel Ponta”. „Când suntem doar noi doi, se comportă ca un pisicuț”, spunea președintele despre premier.

Iar dacă lucrurile nu sunt premeditate chiar în halul ăsta, totuși ele se îndreaptă, din greșeală, chiar într-acolo.