„Țara lui Liviu Dragnea”

Un debut atât de soios și de abrupt al încă unui cult al personalității nu mi s-a-ntâmplat să remarc, deși sunt vechi în meleag, nici în „Epoca de Aur” ceaușistă.

Nu-mi aduc aminte ca vreunul dintre „osaneliștii” – melanj de osanale cu manele – ale fostului dictator să fi fost atât de lipsit de simțul măsurii încât să fi spus – poate nu știu eu, poate am uitat – „Țara lui Ceaușescu”.

A, că i-au spus: „Ctitorul României contemporane”, s-a mai întâmplat; sau „Conducătorul providențial”, sau „Erou între Eroi”, sau „Marele strateg”, sau „Cârmaci iubit”, este adevărat, fiecare sintagmă depinzând de gustul simțit de pupăcios.

Și asta, pentru că, în toate cazurile, subiectul este „adulatul”, mult-prea-iubitul”, „vizionarul”, dar nu țara, așa cum își permite un om politic derutat să i-o atârne de nume unui oarecare lider politic.

Iar ca România să fie „trecută” pe numele unui singur politician, asta n-am mai auzit până la Galați.

Rovana Plumb este, însă, piesa de rezistență a PSD; a fiecărei „epoci” pesediste; a fiecărui mandat de președinte; a fiecărui președinte.

Rovana Plumb vorbește, de mult, limba stâlcită și unsuroasă a ditirambilor zaharisiți, indiferent de numele președintelui partidului, la umbra căruia se ofilește și renaște.

O știu din vremea lui Adrian Năstase, care, pentru ea, era lumina „epocii Năstase”.

Apoi, în epoca USL-ului care abia se năștea, Victor Ponta devenise lumina (în timp ce azi e „întunericul”): „Discursul lui Victor Ponta a arătat așa cum trebuie să arate un discurs al unui politician care vrea să trăiască într-o țară normală, europeană. Discursul lui Victor Ponta este un pas către viitor, către revenirea la normalitate, atunci când actuala putere, cu toți reprezentanții ei de seamă, va deveni istorie”, spunea Plumb.

Amețit de mieroasele-i cuvinte, fostul premier a preferat-o pe „cântăreață”, camaradului Dragnea, propunând-o, atunci, la președinția (interimară) a partidului, în locul său.  

„O să-mi aduc tot timpul aminte. A fost un vot atunci între Liviu Dragnea și Rovana Plumb, după ce m-am retras eu. Eu am propus-o pe Rovana. Și Dragnea a zis, „nu, ce Rovana..”, a făcut-o în toate felurile. Acum e bună. Am văzut că a reevaluat-o„, reiterează Ponta.

Și, pentru că a reevaluat-o, Plumb nu se mai satură să-și prea-slăvească reevaluatorul – căruia, personal, cred că nu-i face niciun bine, promovând și susținând un tot mai vehement cult al personalității, în ceea ce-l privește.

De la Craiova la Iași, și de la Iași la Galați, Rovana îi suflă în pânze, tot mai abitir „Crucișătorului Dragnea” – gen „Mândră corabia, meșter cârmaciul”.

„PSD reprezintă cel mai bine interesele României oriunde, în Europa și în lume. PSD are cel mai bun program de guvernare din ultimii 30 de ani datorită unui lider cu viziune, un om care-și iubește țara, țara lui Liviu Dragnea, președintele PSD„.

Doamne ferește! Așa o enormitate, mai ales într-o țară aflată în post-dictatură criminală, n-am mai auzit. Și, ca să fiu sincer, nici acum nu-mi vine să cred că ar fi rostit aberația, deși am confirmarea spuselor sale din trei surse.

Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că Ceaușescu (la fel ca alți dictatori) a avut soarta pe care a avut-o, inclusiv din cauza unor astfel de „slujitori de nădejde”, care, în timp, au capacitat toate lingușelile „apropiaților” liderului vremelnic, dându-i individului mințile peste cap.

P.S. Mă întreb: dacă, în locul Ninei Iliescu – cea mai discretă soție de președinte, deși, o femeie cu un șarm nebănuit – s-ar fi aflat o persoană gen Rovana Plumb, cu cât, încă, și mai cruntă ne-ar fi fost, astăzi, soarta?!