Tenisul românesc își schimbă sexul

Așa cum vreme de decenii Naționala de tenis a României s-a numit Năstase-Țiriac sau Pavel și încă un băiat, astăzi ea înseamnă pentru întreaga lume două fete: Simona și Sorana. Tenis, în românește, e de-acum un substantiv feminin.

Sorana și Simona, aceste două doamne, cum se zice, de fapt, în tenis, m-au făcut fericit nu numai pentru că au învins puternica Serbie, aducând România în elita mondială părăsită de băieți, dar și pentru că am văzut un joc de echipă adevărat, dârz și concentrat, care poate să țină tricolorul sus ani buni de-aici înainte.

Meciul Soranei cu Bojanaa fost de vorbit singur. Asta am și făcut în tribuna Arenei BNR, amuzându-i pe câțiva spectatori din jur ( nu am loc să comentez tenis în nicio televiziune din România). Până la 6-3, 5-3 și serviciul, Sorana și-a dominat clar adversara, o „agățătoare” deosebit de tenace, dar care nu avea ce face în fața ofensivei explozive a Soranei, punctată cu „plătici” și „ștachii” razante de-ți tăiau respirația. La 5-2, Sorana avusese deja două mingi de meci. Începe bine ghemul de victorie, îi intră serviciul, face 30-15 și mai servește un as la teu în uralele tribunei: două mingi de meci. Blonda Bojanase duce tristă la linia mediană și cheamă arbitrul, o duduie scundă și rotundă, care vine rostogolindu-se. Se uită la amprentă cu un ochi, cu doi, cu trei și ridică degețelul: out. Sorana, care bătea deja mingea de pământ pentru serviciu, are un șoc, nu-i vine să creadă, se duce la fileu, privește lung – plină de compasiune, durdulia îi arată milimetrul între degetul gros și arătător.

Din acel moment, Sorana parcă se scurge în zgură. Face două duble greșeli și o neforțată, pierde ghemul de serviciu, îl pierde și pe următorul. Totuși, echipa se simte parcă în spatele ei, sprijinind-o. Se intră în tie-break. Ambele jucătoare trag din răsputeri. Ca prin vis, Sorana ajunge la 6-5 și serviciul: a treia minge de meci. Pare însă atât de ofilită, încât presimt cu groază ce se va întâmpla: dublă greșeală, două servicii moi în plasă. Bojanastrânge pumnul, strigă „Așșa!” (cum a icnit tot meciul „pe românește”, stârnind ușoare bășcălii în public) și câștigă setul.

În setul 3, și românca, și sârboaica sunt cu bateriile la roșu: am impresia că Sorana n-ar mai rezista calvarului, dacă n-ar împinge-o înainte ideea de echipă și de România. 3-1, 3-2, 3-3, 4-3, 5-3 pentru Sorana, care avansează ca plugul în asfalt, agățând decisiv niște mingi imposibile, după 15-20 de schimburi, cu țipete de pasăre sugrumată.

Servește Bojana. Urmează, fericiți, nefericiți, iubitori ai tenisului care n-ați văzut meciul, patru mingi de meci pentru Sorana. Mă pipăi să-mi smulg niște păr din cap. Înainte de ultima minge tribunele se ridică în picioare și emit la unison un strigăt de se aude și din avion. Sorana strânge pumnii, închide ochii și lovește tare și lung, la linie. Bojanazguduie plasa. Hristos a înviat!

Mi-ar trebui cel puțin încă pe atâta spațiu de ziar ca să vă povestesc cum a bătut-o Sorana în prima zi pe Ana Ivanovici, 12 WTA, fostă nr. 1 mondial. Cum a scurtcircuitat-o pe frumoasa lungană și n-a mai lăsat-o să-și plaseze forehandul nimicitor. Cum Simona a îngenunchiat-o apoi imperial pe dificila Jovanovski, având nevoie însă, din cauza ploii, de două zile pentru asta, ceea ce a silit-o să joace după numai o oră și un sfert de pauză cu o Ivanovici odihnită și îndârjită.

Așa că vă mai spun despre tenisul românesc, acum, în Duminica Paștelor, doar atât:

Adevărat a-nviat!