Când partidul îi cheamă în plen ca să voteze cum le zice șeful prin SMS, separația puterilor în stat devine marea necunoscută pentru parlamentari. Execută ordinele venite de la sediul central, transformându-se în niște roboți care ridica mâna la comandă, pe principiul
Când e vorba să-și taie din drepturi sau să se pună scut în fața Justiției, aleșii neamului își amintesc dintr-o dată că au drepturi, conștiință, judecată și sentimente. Cazul încuviințării urmăririi penale și arestării pentru Dan Șova i-a făcut pe parlamentari să-și dea în petec. Călin Popescu Tăriceanu spune că Parlamentul nu este „fabrică de trimis la eșafod”. Cât despre premierul Victor Ponta, întrebat într-o emisiune cum va vota PSD, își amintește, la fel, că membrii legislativului sunt oameni, nu roboți: „Nu, nu am discutat. Știu ei să asculte și să decidă. În cazul Vosganian și noi, și PNL am făcut recomandări și până la urmă au votat ce au crezut ei că e mai bun”.
Scenariul în privința votului în dosarul Șova se proiectează a fi încă o piedică în mersul Justiției. Semnalul a fost dat în comisia juridică, unde membrul UDMR pare să fi returnat PSD favorul cu votul în cazul Borbely. În comisie, toți aleșii PSD și cel al UDMR au votat împotrivă încuviințării cererii DNA în cazul lui Dan Șova. În Senat, acolo unde sunt majoritari, rezultatul pare clar încă de pe acum.
În toată ecuația, atât Victor Ponta, cât și Călin Popescu Tăriceanu, ca de altfel toți aleșii, uită cel mai important jucător: alegătorii. Cei de pe liste, de la care cerșeau voturile ca să între în Parlament, cei care sunt bombardați la 4 ani cu afișe pe toti stâlpii. Cetățenii cu drept de vot, cei care sunt ademeniți cu promisiuni și asaltați în cutiile poștale cu flyere. V-ați întrebat vreodată care este parlamentarul care vă reprezintă interesele în Legislativ? Știți unde este cabinetul la care primește cetățenii în audiență? I-ați dat, vreodată, un telefon să îi spuneți cum vă așteptați să voteze?
Eu, in calitate de cetățean al României, am să îmi sun senatorul care a câștigat alegerile în Colegiul de care aparțin. Am să îi scriu un email sau am să îl abordez pe contul de Facebook și am să îi transmit un mesaj clar, răspicat, corect: „Dumneavoastră mă reprezentați în primul rând pe mine și interesele mele. Iar solicitarea mea imperativă către dumneavoastră este să votați la vedere, în favoarea oricărei cereri din partea Justiției în dosarul lui Dan Sova, ca de altfel în toate dosarele colegilor dumneavoastră, indiferent de partid. Nu sunteți mai presus decât cei care vă votează. Nu aveți dreptul să dați verdicte dacă are voie sau nu Justiția să meargă înainte pe un dosar”.
Este un exercițiu democratic, este un moment bun să le reamintim că în 2016 ne vor cere iarăși să punem ștampila pe numele lor. Este un moment potrivit că cetățenii României să reamintească acestei clase politice, la început de primăvară, care este semnificația votului din 16 noiembrie 2014. Și poate e un ceas bun ca politicienii să reflecteze adânc, să se întrebe cine i-a trimis în unde sunt, de unde vine setea românilor pentru dreptate și mai ales cum arată Bucureștiul în noaptea din turul 2 al prezidențialelor, când tinerii rupeau afișele de pe stâlpi și se îndreptau valuri, valuri, spre sediul PSD, că să îi trimită definitiv acasă pe cei care îi sfidează.