THAAD, mărul discordiei
graba americanilor e legată nu doar de amenințarea nord-coreeană, ci și de faptul că, în mai, Coreea de Sud va avea un nou președinte, unul care e foarte posibil să fie ostil sistemului antirachetă. Cum sunt și localnicii din Seongju (provincia Gyeongsang), al căror argument principal este că THAAD va atrage asupra lor represaliile Phenianului.
Problema e că nu agreează demersul marele vecin, China. Și se opune nu din noaptea trecută, când șase camioane au cărat ultimele componente (noaptea, ca să evite pichetele de protestatari, ceea ce n-au reușit). Îngrijorarea Beijingului a fost exprimată ferm de șeful diplomației, Wang Yi, încă din februarie 2016. Observând că radarul urmează să bată mult peste Peninsula Coreea, până în inima teritoriul chinez, Wang a declarat că THAAD „periclitează interesele legitime de securitate națională” ale țării sale. Comandantul forțelor americane din Pacific, amiralul Harry Harris, a replicat atunci pe un ton mai mult decât cazon: ingerința Chinei în chestiuni care privesc deciziile a doi parteneri – Statele Unite și Coreea de Sud – e „absurdă”, iar „dacă Beijingulu dorește să-și exercite influența să o facă asupra Coreei de Nord”.
În septembrie 2016, ambasadorul chinez la Seul, Qiu Guohong, avertiza: sistemul antirachetă THAAD „va sparge echilibrul strategic din regiune, creând un cerc vicios de confruntări, în stilul Războiului Rece, și o cursă a înarmărilor care ar putea escalada tensiunile”.
Dl. Qiu avea, probabil, în minte, ceea ce începe să se străvadă: Japonia, dușmanul istoric al Chinei, profită deja de situație, și-a recăpătat căutătura militaristă, dând semne că ar putea să-și dorească să se alăture „clubului” țărilor nucleare.