Ținta: Liban. Întâlnire-fulger Netanyahu-Putin
Premierul israelian și președintele rus au avut astăzi o întâlnire de câteva ore (vreo cinci), nu la Kremlin, ci la Muzeul Evreiesc și Centrul de Promovare a Toleranței , loc ales de cel dintâi nu întâmplător. Întâi, pentru că de curând s-au desfășurat comemorările legate de Ziua Internațională a Victimelor Holocaustului și, în al doilea rând, ca să le bată obrazul polonezilor care au votat în Camera inferioară a Parlamentului o lege prin care folosirea sintagmei „lagărele poloneze ale morții” e sancționată cu până la trei ani de pușcărie.
Tema principală a convorbirilor ruso-israeliene e securitatea. Lucru întărit și de cei doi demnitari care îl însoțesc pe premier: consilierul pe probleme de de securitate națională, Meir Ben-Shabbat (fost ofițer în structurile de conducere ale Shin Bet), șeful Securității Militare, generalul Herzl Halevi, și ministrul Zeev Elkin, membru în Consiliul de Securitate al Cabinetului Netanyahu (născut în Uniunea Sovietică, cu solide relații în cadrul Puterii de la Moscova).
Problema care îl frământă – și pe bună dreptate – pe prim ministrul de la Ierusalim e aceeași ca în ultimele întâlniri cu Vladimir Putin (din 30 septembrie 2015, când rușii au început intervenția militară în Siria, între cei doi au existat șapte discuții față către față plus zeci de telefoane): creșterea influenței Iranului în zonă. E vorba în principal despre consolidarea prezenței iraniene în Siria, și despre demersurile Tehranului care a transformat Libanul într-o platformă de lansare a rachetelor spre Israel. Netanyahu a insistat asupra faptului că nu se amestecă în tratativele politice post-război din Siria (ultima negociere ruso-turco-iraniană s-a petrecut săptămânile trecute), dar că nu va tolera nici un fel de amenințări de securitate la adresa țării sale.
Purtătorul de cuvânt al Armatei israeliane, generalul Ronen Manelis, publicase ieri o analiză pe canale media de limbă arabă, formulând concluzii tăioase la adresa guvernului de la Beirut, sub nasul căruia iranienii se pregătesc să construiască, pentru Hizballah, fabrici de rachete de (mai) mare precizie, transformând Libanul „într-un butoi cu pulbere”. Până acum armamentul era transportat prin Siria în Liban, și interceptat de raidurile aeriene curente ale Israelului (care are cu execută în Siria (având cu rușii, de când aceștia au intrat în Siria, un mecanism de coordonare aeriană, care să evite coliziunile sau alte incidente). Generalul Manelis a acuzat „terorismul Hizballah” ca puternic factor destabilizator în regiune – „Peste tot unde a existat instabilitate, am descoperit amprentele Iranului și implicarea Hizballah” – amenințând că armata e pregătită pentru un posibil război cu Libanul. (Spuneam, de la sfârșitul anului trecut, urmărind și declarațiile Riyadh-ului, că Libanul pare a fi următorul teatru de război în Orientul Mijlociu).
Dimineață, înainte de a decola spre Moscova, într-un mesaj video, Bibi a adresat pe Facebook câteva înjurături presei, care tocmai distribuise o înregistrare cu Sara (altă poveste, pentru altădată).