Toate femeile președintelui din țara mămicuțelor și a ochilor vineți
În „țara mămicuțelor și a bebelușilor”, în țara „țigăncilor împuțite” care pot, spre deosebire de românce, „să țină cinci-șase copii”, președintele Traian Băsescu a vorbit astăzi despre „femeile care umanizează politica”, despre prezidențiabila la modă Elena Udrea și despre „misiunea fundamentală a femeii„: reproducerea. Nu contează ce condiții oferă statul, cu ce legislație vine, cum protejează statul gravida. Stăm bine la capitolul ăsta în Europa, i-a tăiat-o repede președintele unei cetățene din public.
E greu de înțeles de ce femeile de carieră din sală nu și-au manifestat respectul pentru munca lor de-o viață și nu s-au ridicat să îl lase pe președinte mângâindu-și mândru abdomenul plat. Și totuși, să nu uităm că românii tocmai au descoperit mai mult cu plăcere voyeuristă decât cu stupoare și consternare, uitându-se în ochii vineți ai Alexandrei Stan, problema violenței împotriva femeilor din România. Agenda de gen în statul păstorit de președintele-tată este încă într-un stadiu trist.
Înainte de toate, Elena Udrea nu va ajunge niciodată premier sau președintă în această țară. Și nu va ajunge în aceste funcții nu pentru că nu e o politiciană bună, ci pentru că țara mămicuțelor nu va uita în timpul vieții ei că e femeie (sau jumătate de femeie, pentru că -atenție!- nu și-a făcut datoria patriotică). Mai mult decât atât, e o femeie cu un mare bărbat în spate – cum altfel?! Or, faptul că Traian Băsescu ține să îi ofere câte o „mână ce ajutor” precum cea de astăzi, în care a lăudat-o pe „politiciana la modă”, care, la fel ca alte „omoloage”, umanizează lumea lor dominată de animale politice.
Cât de nepregătită este țara mămicuțelor și bebelușilor pentru o președintă sau o prim-ministră garantate Traian Băsescu? Nici nu terminase președintele de vorbit despre datoria femeii de a se înmulți cetățenesc, că televiziunile trăiau un orgasm în regim de breaking news. Udrea prezidențiabila se desfășura pe jumătate de ecran cu zoom teatral pe decolteu, pe buze, pe picioare. Udrea stewardesă, Udrea cleopatră, Udrea senzuală la birou.
Când Tony Blair a încercat să reformeze reprezentarea femeilor în politica britanică, parlamentarele erau cunoscute drept Blair’s Babes („Puicuțele lui Blair”, vezi Childs, 2008). Când Hillary Clinton a devenit parte a administrației soțului ei și, pe urmă, singura primă doamnă americană care candida pentru o funcție în stat, respectiv cea de senator, a devenit Lady MacBeth (vezi Beasly, 2005). Mai recent, primul-ministru australian și una dintre cele mai competente politiciene ale momentului, Julia Gillard, s-a trezit asemănată, la un eveniment, cu o puicuță de la KFC: „piept mic, copane uriașe, ambalaj roșu”. Grădina e mare peste tot în lumea politică.
În ceea ce privește istoria post-decembristă a României și româncei din politică, literatura de specialitate a arătat deja că, dacă nu adoptă modelul comportamental bărbătesc (vezi Băluță, 2006), cetățeana fie rămâne politiciană de rangul al doilea, pentru factorul de umanizare, fie nu este luată în serios. Și dacă este luată în serios, nu vom vorbi nici așa despre ea ca potențial locatar la Cotroceni (dincolo de vizite în miez de noapte, desigur). Să nu uităm că ultima poveste cu o prezidențiabilă, Mona Muscă, s-a terminat ex abrupto, cu un dosar.
Potrivit unui Eurobarometru din noiembrie 2012, românii (la egalitate cu italienii) s-ar simți cel mai puțin confortabil dintre toți europenii cu ideea că o femeie ar ajunge președintă sau prim-ministră. Disconfortul nostru, cel mai acut din UE, este mult mai mare decât ar fi în cazul în care un etnic rom sau maghiar ar ajunge în același post, ceea ce nu e puțin lucru, dat fiind că nu ne place de niciunii.
„Faceți, fetelor, copii! E o misiune patriotică. Maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii”, le-a transmis astăzi președintele femeilor din România, relansând, astfel, unul dintre marile subiecte ale luptei egalității de gen: drepturile și politicile reproductive. Așa a educat-o întâiul tată al poporului și pe mezina sa (iată o nouă „mână de ajutor” și pentru credibilizarea EBEI). Așa le învață și pe femeile României. Mai are pe Udrea să o convingă să își facă datoria, „măritată-nemăritată”, pentru a fi, în fața lui, a românilor și a statului-șef peste uter, demnă să conducă țara mămicuțelor și a ochilor vineți.